Otrava nepotismului: de la București la Zalău și înapoi

Mulți dintre dumneavoastră ați văzut zilele trecute imagini filmate în noaptea tragediei de la Colectiv, imagini care nu au apărut vreodată în spațiul media. Imagini greu de privit, și mai greu de înțeles și acceptat că redau o realitate dintr-o țară europeană a secolului XXI. Imagini care demonstrează o dată în plus dezastrul în care ne găsim, faptul că nu învățăm niciodată din cele mai cumplite tragedii, că nu reușim să facem ca acest sistem numit stat să funcționeze într-o direcție care măcar să ne ferească de moarte, dacă mai…

Mai mult...

Imperfecţi, dar perfectibili

În timp ce savuram cafeaua de dimineaţă mă uitam pe o cunoscută reţea de socializare. M-a atras o postare cu privire la bunătate: ”Nu recunosc alt semn al superiorităţii decât bunătatea”. Cât adevăr în vorbele marelui compozitor Ludwig van Beethoven! Îmi dau seama că bunătatea e accesibilă oricui. Nu, nu e vorba despre un talent nativ, aşa cum se întâmplă, zic eu, în cazul inteligenţei. Într-adevăr unele persoane au o fire mai înclinată spre bunătate, dar cred că oricine poate da dovadă de ea, indiferent de moştenirea genetică. Pentru că…

Mai mult...

Lăsați televizorul, priviți un copac!

Nu ştiu dacă vreodată aţi făcut un top al celor mai enervante momente ori personaje care apar pe „sticlă”. Eu nu am intenţionat să fac asta niciodată însă topul în cauză s-a conturat singur, de-a lungul şi de-a latul vremii. S-a întâmplat să am răbdare să urmăresc câteva posturi aproape o zi întreagă, cu pauze, evident, pentru că altfel n-aş mai fi fost la această oră în viaţă. Încep așadar, una din zile cu predicții care m-au lăsat împăiat de uimire. Eterna şi fascinanta Neti sau Nety de la horoscop.…

Mai mult...

Luptăm, luptăm, luptăm!…

Evenimentul (politic și nu numai) al toamnei românești ar trebui să fie, dacă în țara asta mai are importanță ceva, alegerea președintelui. Puțin probabil! În loc să discutăm despre ce ne propun onorabilii candidați la șefia statului, subiectul arzător e căderea Guvernului Dăncilă și probabila instalare a Guvernului Orban. Poate e o nouă diversiune, atât de dragi diferitelor „organe”. Mă rog, poate. Oricum, despre campania prezidențiabililor nu sunt prea multe de spus. Previzibilă, lipsită de inspirație, de idei, de soluții realiste pentru viitorul patriei. Iohannis luptă „pentru o Românie normală”,…

Mai mult...

Bădăcin 2019

Am fost și eu sâmbătă la Bădăcin. Nu puteam lipsi. Am scris de nenumărate ori despre casa lui Iuliu Maniu. Am editat cărți care vorbesc și despre Bădăcin, și despre „conacul” în cauză. Într-un fel, m-am legat de satul lui Maniu, așa cum port în suflet și alte locuri din județul Sălaj. Lume multă, pestriță. Primari cu tricolor, mulți primari cu tricolor, dacă tot a fost prezent și șeful mare de la București. Și ce șef mare. Poate viitorul prim-ministru. Au fost de față și alți primari. Fără tricolor. Și…

Mai mult...

Are Parlamentul 233 de Mesia? Restul e trădare…

Subiectul privind alegerile anticipate a deschis, peste noapte, o prăpastie între partidele parlamentare, dar și între alegători. Însă, cu argumente, veți vedea că alegerile parlamentare anticipate, susținute îndeosebi de către USR și PLUS, sunt mai degrabă un deziderat utopic în momentul actual. În fața acestui scenariu, pe care oricum trebuie să-l luăm în seamă, stau o multitudine de piedici. Totuși, trebuie să luăm în calcul faptul că declanșarea lor cât mai rapidă ar putea duce la o reîmprospătare a scenei politice românești și ar da o lovitură PSD-ului exact în…

Mai mult...

Alex luptă în linia întâi

Cineva spunea că cel mai frumos dar pe care poți să-l faci cuiva este speranța. Cât adevăr! Speranțele noastre, cele de zi cu zi, sunt cele care ne fac să credem că într-o bună zi ne poate fi mai bine. Speranța că vom merge într-o vacanță pe un tărâm îndepărtat, că vom putea face cadouri mai frumoase de Crăciun celor dragi, că vom câștiga mai bine, vom fi mai buni în ceea ce facem. Speranța într-un viitor mai bun, aici, acasă, pentru copiii noștri și speranța într-o senectute liniștită pentru…

Mai mult...

Aberaţia, la rang de normalitate

Am văzut recent cuponul de pensie al mamei. Şi nu doar al ei. Ce mulţi oameni cunosc, vârstnici, care după o viaţă de muncă au ajuns să trăiască în lipsuri. Şi când mă gândesc că sunt atât de speciali! Sunt oameni care nu au stat niciodată cu mâna întinsă şi pentru tot ceea ce au agonist, au muncit neîncetat şi încă mai muncesc. Sunt speciali şi pensiile lor nu sunt nici măcar normale. După zeci de ani de muncă îşi drămuiesc bănuţii de la o lună la alta: pentru întreţinere,…

Mai mult...

Trasul clopotelor pe fond nervos

Zalăul duce lipsă de multe lucruri însă cel puţin de câteva, har Domnului, nu ne putem plânge. Aşadar, pe lângă  cerşetori, agresivi şi insistenţi când se agaţă de tine, gunoaiele, prezente aproape peste tot, putem spune că activitatea bisericească din oraş este una ceva de speriat. Lăsând la o parte credinţa fiecăruia şi felul în care orice om normal şi-o manifestă acolo în universul lui fără să deranjeze, unii administratori sau preoţi care au sub mână şi glas bisericile din Zalău reprezintă, cred, un caz unic în ţară, unul de-a…

Mai mult...

Frisoane pe speranțele românilor

Un succes democratic și foarte, foarte multe semne de întrebare. Cam despre asta vorbim când ne amintim de votul în privinţa moţiunii de cenzură împotriva Guvernului Dăncilă. Succesul este evident, și anume Guvernul Dăncilă a căzut, ceea ce doar un ignorant ar putea să spună că nu era cu adevărat un lucru necesar pentru România. Pentru că, de-a lungul ultimilor ani, în goana lui după voturi, PSD a dat dovadă de un populism distrugător, crimineal, care era gata să arunce recent ţara într-o criză economică. Dacă nu cumva a aruncat-o…

Mai mult...

Românul – nemuritorul Sisif

Cred că nu sunt singurul român care și-a pus, măcar o dată în viața asta agitată și plină de bube, întrebarea de ce alții au o viață decentă și liniștită, iar noi nu reușim de 30 de ani să trăim normal. M-am plimbat, în cele câteva ieșiri pe afară, pe străzile orașelor și am tras cu ochiul la fețele oamenilor. Deși nu afișau o satisfacție abundentă și nici un zâmbet de la o ureche la cealaltă, oamenii aveau o mină liniștită, uneori chiar fericită, ceva pe fața lor îți spunea…

Mai mult...

Nimic prea nou: ce-am mai avut, avem din nou

Vă miroase a nou? Mie, tot a vechi. Mi-am amintit cum fix acum 10 ani, Guvernul Boc a căzut cu răsunet în urma unei moțiuni leită celei de astăzi. Ce a urmat, știți. De ce a picat Guvernul Boc fix acum zece ani, poate vă amintiți. Repetabila istorie, cum numai în România se poate întâmpla, o istorie – cerc ca să nu zic circ, în care ne întoarcem mereu de unde am plecat. Asta înseamnă eventual amețeală, evoluție – în niciun caz… Revenind la prezentul de azi care seamănă picătură…

Mai mult...

Ploaia care va veni

M-am întâlnit deunăzi cu o prietenă din Cluj, trăită și ea vreo trei decenii prin București și ajunsă de vreo opt ani, în cel mai frumos oraș din România, Cluj Napoca. Văzând-o mai abătută decât zălăuanul atunci când îi povestești despre șoseaua de centură, toată afectată și tristă, am invitat-o la o cafea să-mi spună ce anume s-a întâmplat. Era vorba despre tentativele ei de a se muta de la un patronat hulpav și avar pe un post într-o instituție bugetară. Nu doar că nu a reușit, dar a rămas…

Mai mult...

Un teatru pentru Zalău

Daniel Săuca O fantomă bântuie municipiul: teatrul! Tot mai multe inițiative private (nonguvernamentale) în acest domeniu al culturii (artistice) au succes la public ori ne dau o asemenea iluzie. Firește, nici reprezentațiile teatrale de care pomenesc nu ar putea prinde viață fără sprijinul Statului (ministere, autorități locale și județene) și implicarea unor companii ori persoane fizice interesate (sponsorizări, donații, voluntariat) cu aportul deocamdată gratuit al unei părți din mass-media (mai degrabă prin social media). Prin urmare, e greu de crezut – și în Zalău – că ar putea fi vorba,…

Mai mult...