Fariseii

Aproape întreg peisajul media s-a umplut zilele trecute cu mesaje despre catedrala vieții, a neamului, a lui Dumnezeu. S-au evidențiat două tabere: cei care sunt împotriva catedralei și cei care o consideră necesară. Fiecare are dreptatea lui, eu sunt deranjat doar de fariseii care se folosesc de numele lui Dumnezeu pentru a face baie de mulțime, pentru a se fotografia în acest așezământ, iar apoi se promovează pe rețelele de socializare, pe conturile publice, în lumea virtuală, unde anunță că au participat la sfințirea acestui loc destinat rugăciunii, un refugiu pentru credincioși, un loc în care să nu uităm că există Dumnezeu. Mi-a fost silă văzând zeci de politicieni care și-au umplut conturile virtuale cu fotografii și filmări făcute în timp ce se aflau la slujba de sfințire a catedralei. Băbăieți, vouă chiar nu vă e rușine, nu vă mai satură Dumnezeu de baie de mulțime? Până unde aveți de gând să mergeți? Despre catedrală? N-am nimic cu ea. De-a lungul secolelor au fost construite mult mai multe și mai mari, mă interesează doar ca ea să fie construită legal, din finanțări corecte. Dacă nu e așa, atunci e o problemă. Zilele trecute am fost într-un sat din Sălaj unde comunitatea a ridicat o biserică mare, poate puțin cam mare raportat la numărul de locuitori, dar foarte frumoasă, un loc unde am stat în liniște și m-am recules. Am aflat că așezământul a fost construit de oameni, de săteni, din banii lor. N-am nimic de obiectat. Sunt banii oamenilor, e dorința lor. E final de toamnă, la 17 se întunecă. Sunt plin de nervi, dar mă „calmez”. Îmi sună telefonul, iar o tanti mă invită să particip gratuit la niște analize oftalmologice pentru pensionari. Îi explic că mai am vreo 20 de ani până la pensie. Brusc, gagica închide telefonul. Încerc s-o sun, să-i cer explicații. E un număr de România, dar pare să nu fie valabil. Fi-v-ar campaniile medicale fără clienți!