Alex luptă în linia întâi

Cineva spunea că cel mai frumos dar pe care poți să-l faci cuiva este speranța. Cât adevăr! Speranțele noastre, cele de zi cu zi, sunt cele care ne fac să credem că într-o bună zi ne poate fi mai bine. Speranța că vom merge într-o vacanță pe un tărâm îndepărtat, că vom putea face cadouri mai frumoase de Crăciun celor dragi, că vom câștiga mai bine, vom fi mai buni în ceea ce facem. Speranța într-un viitor mai bun, aici, acasă, pentru copiii noștri și speranța într-o senectute liniștită pentru…

Mai mult...

Aberaţia, la rang de normalitate

Am văzut recent cuponul de pensie al mamei. Şi nu doar al ei. Ce mulţi oameni cunosc, vârstnici, care după o viaţă de muncă au ajuns să trăiască în lipsuri. Şi când mă gândesc că sunt atât de speciali! Sunt oameni care nu au stat niciodată cu mâna întinsă şi pentru tot ceea ce au agonist, au muncit neîncetat şi încă mai muncesc. Sunt speciali şi pensiile lor nu sunt nici măcar normale. După zeci de ani de muncă îşi drămuiesc bănuţii de la o lună la alta: pentru întreţinere,…

Mai mult...

Trasul clopotelor pe fond nervos

Zalăul duce lipsă de multe lucruri însă cel puţin de câteva, har Domnului, nu ne putem plânge. Aşadar, pe lângă  cerşetori, agresivi şi insistenţi când se agaţă de tine, gunoaiele, prezente aproape peste tot, putem spune că activitatea bisericească din oraş este una ceva de speriat. Lăsând la o parte credinţa fiecăruia şi felul în care orice om normal şi-o manifestă acolo în universul lui fără să deranjeze, unii administratori sau preoţi care au sub mână şi glas bisericile din Zalău reprezintă, cred, un caz unic în ţară, unul de-a…

Mai mult...

Frisoane pe speranțele românilor

Un succes democratic și foarte, foarte multe semne de întrebare. Cam despre asta vorbim când ne amintim de votul în privinţa moţiunii de cenzură împotriva Guvernului Dăncilă. Succesul este evident, și anume Guvernul Dăncilă a căzut, ceea ce doar un ignorant ar putea să spună că nu era cu adevărat un lucru necesar pentru România. Pentru că, de-a lungul ultimilor ani, în goana lui după voturi, PSD a dat dovadă de un populism distrugător, crimineal, care era gata să arunce recent ţara într-o criză economică. Dacă nu cumva a aruncat-o…

Mai mult...

Românul – nemuritorul Sisif

Cred că nu sunt singurul român care și-a pus, măcar o dată în viața asta agitată și plină de bube, întrebarea de ce alții au o viață decentă și liniștită, iar noi nu reușim de 30 de ani să trăim normal. M-am plimbat, în cele câteva ieșiri pe afară, pe străzile orașelor și am tras cu ochiul la fețele oamenilor. Deși nu afișau o satisfacție abundentă și nici un zâmbet de la o ureche la cealaltă, oamenii aveau o mină liniștită, uneori chiar fericită, ceva pe fața lor îți spunea…

Mai mult...

Nimic prea nou: ce-am mai avut, avem din nou

Vă miroase a nou? Mie, tot a vechi. Mi-am amintit cum fix acum 10 ani, Guvernul Boc a căzut cu răsunet în urma unei moțiuni leită celei de astăzi. Ce a urmat, știți. De ce a picat Guvernul Boc fix acum zece ani, poate vă amintiți. Repetabila istorie, cum numai în România se poate întâmpla, o istorie – cerc ca să nu zic circ, în care ne întoarcem mereu de unde am plecat. Asta înseamnă eventual amețeală, evoluție – în niciun caz… Revenind la prezentul de azi care seamănă picătură…

Mai mult...

Ploaia care va veni

M-am întâlnit deunăzi cu o prietenă din Cluj, trăită și ea vreo trei decenii prin București și ajunsă de vreo opt ani, în cel mai frumos oraș din România, Cluj Napoca. Văzând-o mai abătută decât zălăuanul atunci când îi povestești despre șoseaua de centură, toată afectată și tristă, am invitat-o la o cafea să-mi spună ce anume s-a întâmplat. Era vorba despre tentativele ei de a se muta de la un patronat hulpav și avar pe un post într-o instituție bugetară. Nu doar că nu a reușit, dar a rămas…

Mai mult...

Un teatru pentru Zalău

Daniel Săuca O fantomă bântuie municipiul: teatrul! Tot mai multe inițiative private (nonguvernamentale) în acest domeniu al culturii (artistice) au succes la public ori ne dau o asemenea iluzie. Firește, nici reprezentațiile teatrale de care pomenesc nu ar putea prinde viață fără sprijinul Statului (ministere, autorități locale și județene) și implicarea unor companii ori persoane fizice interesate (sponsorizări, donații, voluntariat) cu aportul deocamdată gratuit al unei părți din mass-media (mai degrabă prin social media). Prin urmare, e greu de crezut – și în Zalău – că ar putea fi vorba,…

Mai mult...

Cultura sălăjeană se mută în sacul din plastic

Cultura sălăjeană este scoasă afară din casa ei. Nu iese de bună voie, ci forțată de împrejurări aparent obiective dar asupra cărora, se pare, nu se apleacă nimeni așa cum trebuie. Discutăm despre cultură, nu despre fier beton sau fântâni arteziene. Centrul de Cultură și Artă Sălaj, o instituție căreia îi datorăm de aproape un deceniu, nu doar evenimentele culturale, cele mai multe dintre ele organizate în județ, festivalurile, lansările de carte, dar și cursurile pe care copiii noștri le urmează în diferite domenii de artă. Sunt scoși din sediul…

Mai mult...

Cum am ajuns să nu mai cred

Prin multe mai trece omul în viaţă.  Vede multe şi, tot la fel, aude multe. Promisiuni, laude, minciuni. Mă refer aici la clasa politică: fosta şi actuala, toţi o apă şi-un pământ!  Astăzi, n-ai cum să ajungi la vârf şi să rezişti. Cel puţin dacă eşti om. Om bun, desigur!  Asta e părerea mea! Nu ştiu cum se face, dar pe unii parcă nu-i mai satură cel de  Sus. O casă, două, trei, patru, cinci. Şi încă mai vor! Au ajuns atât de sus, încât atunci când îşi îndreaptă privirea…

Mai mult...

Din nou despre fundăturile istoriei

Daniel Săuca Fundătura nu e numai o stradă, drum, uliță care se înfundă. Fundătura e locul sau timpul de unde nu mai poți înainta, trăi, muri, crede, spera, iubi. Nu mai poți face nimic. Ești obligat să te întorci pentru a găsi o nouă cale, o nouă deschidere care nu închide. Unii preferă să nu se întoarcă, încercând sau așteptând deschiderea fundăturii. Speranța, adică. Sau nepăsarea. Speri să găsești drumul liber spre înțelepciune, de pildă, fără să faci nimic. Poate să contempli așa-zisa frumusețe a fundăturii. Încercările, greutățile, nimicniciile. Ori…

Mai mult...

Vorba dulce

Trăim într-o societate în care educaţia, bunul-simţ, respectul, comportamentul frumos şi caracterele fine sunt tot mai ameninţate şi încolţite din toate părţile. Într-un vârtej al superficialităţii, gândurilor urâte şi indiferenţei, vorba frumoasă, cuvântul ales cu atenţie şi discursul rafinat devin pe zi ce trece, rara avis. Nu cuvintele ornate şi vorbele mari fac un discurs sau o adresare plăcute şi cu şanse de atingere a scopului. Ci felul în care alegi să trimiţi către cel din faţa ta, cuvântul, indiferent cât de simplu ar fi el. Din umila mea experienţă, câştigată…

Mai mult...

Puțintică răbdare și începe “distracția”!

Opoziția a anunțat săptămâna trecută că a reușit să strângă numărul necesar de semnături, astfel încă moțiunea de cenzură să treacă. A anunțat de asemenea că pe lista cu pricina există și câțiva parlamentari pesediști care au semnat pentru debarcarea Guvernului Dăncilă. Astfel, moțiunea ar trebui citită cât de curând și votată în Parlament la începutul acestei luni, adică în octombrie. Ei bine, indiferent de deznodământ, din acel moment începe “distracția”! Trebuie să fiți de acord că peste toată această moțiune de cenzură plutește la această oră o mare nebuloasă.…

Mai mult...

Centura Zalăului, romanul nesfârșitelor promisiuni

Una dintre cele mai mari dureri ale Zalăului – șoseaua de centură – rămâne pe mai departe consecința amânărilor, păcălelilor, promisiunilor găunoase care iată, nu se mai termină de ani. Turuie ca papagalii, enervanți și tot mai lipsiți de credibilitate toți, la unison. Da, sună urât, sună trist, dar acesta este adevărul. De la șeful de tristă amintire al CNAIR, veșnic cu tolba plină de promisiuni goale, personaj scos din funcție între timp, până la ministrul Muncii, al Transporturilor, ministrul Dezvoltării, șefi de instituții, edili și toată suflarea oficială, responsabilă…

Mai mult...