Daniel Săuca
Peter Sloterdijk în dialog cu Cristian Pătrășconiu: „Spre a reveni la tema noastră, oare proliferarea noilor medii, rețelele de socializare, inteligența artificială și așa mai departe reprezintă o oportunitate pentru reflecția filosofică sau un obstacol? Sau și, și, cum ar spune rabinul? Atât cultura de masă, cât și inteligența artificială îi transmit același mesaj filosofului, anume, nu avem nevoie de tine. Nu mai e nevoie de tine. Și, în ceea ce mă privește, aș spune că e o veste bună, deoarece, atâta vreme cât nu e nevoie de noi, nimeni nu ne poate instrumentaliza în sfera publică și ne putem retrage în domeniul competenței noastre. Aici e frumusețea gândirii în sine” (romanialiterara.com). Și nu e vorba doar de filosofi. Lumea, noua lume nu mai are nevoie nici de publiciști, nici de ziariști, nici de artiști, nici de scriitori (și nu numai). Dar nu cred că e o veste bună, așa cum susține filosoful menționat mai sus. Nu vom avea ce face cu „frumusețea gândirii în sine”. Pe de altă parte, e oarecum seducătoare ideea de a nu mai fi „conectați”: astfel, se poate închega și o „rezistență” a normalității, umanității în fața artificialului & robotizării. Mihnea Măruță: „Dacă permitem tehnologiei să ne pătrundă în conştiinţă, să ne rescrie limbajul şi să ne reconfigureze structurile mintale, noi nu mai controlăm procesul prin care am adus acea tehnologie la existenţă. În acest sens, venirea inteligenţei artificiale, care se instaurează peste actuala infrastructură a reţelelor, ridică această întrebare fundamentală: care dintre speciile noastre este mijlocul şi care va izbândi în a se impune ca scop? Omul sau maşina?” (revista-apostrof.ro). Chiar așa, omul sau mașina? Și câți dintre noi se vor alătura „rezistenței”?