Teodor Mureșan (1881-1921) – personalitate marcantă din generația Marii Uniri

S-a născut la 12 martie 1881, în comuna Dobric, judeţul Someş, din părinţii Eftimie şi Tatiana Mureşan, născută Bot. Părinţii săi erau ţărani cu stare mijlocie.
Teodor Mureşan a urmat cursurile şcolii primare la Lăpuş, în perioada 1888-1894, iar cursul gimnazial de 4 clase la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud, în perioada 1894-1898. S-a înscris la Preparandia de stat din Deva, a cărei cursuri le-a urmat în perioada 1898-1902. După un an de zile, tot la Deva a dat examenul de capacitate, obţinând diploma de învăţător.
În toamna anului 1903, Consistoriul bisericii ortodoxe din Sibiu, prin decretul nr. 9815 din 18 septembrie, l-a numit ca învăţător în localitatea Rogoz, judeţul Someş. În anul şcolar următor a funcţionat câteva luni în Gârboul Dejului, iar restul anului şcolar în localitatea Chiueşti.
În anul 1905 a fost numit ca învăţător în localitatea Eriu Sâncrai din Sălajul istoric, zona Tăşnad. Aici o cunoaşte pe Elena Lobonţiu, fiica preotului greco-catolic Patriciu Lobonţiu din Silvaş, cu care s-a căsătorit în toamna anului 1906, neexistând nicio problemă în privinţa confesiunii religioase a celor doi miri: mirele aparţinea cultului ortodox, iar mireasa cultului greco-catolic.
După căsătorie, tot în toamna anului 1906, concurează şi obţine postul de cantor-învăţător din Blaja, lângă Tăşnad, pentru a fi mai aproape de socrul său.
Timp de 12 ani, până la Marea Unire, atât cât a funcţionat ca învăţător în Blaja, Teodor Mureşan a fost „conducătorul şi luminătorul acestui sat”. A fost un adevărat model pentru comunitatea locală, pe care a încercat să o ajute şi să o educe, atât pe tărâm cultural-național cât şi economic. Astfel, prin stăruinţele sale, blăjenii şi-au câştigat până la 200 jugăre de pământ.
Pe lângă prodigioasa activitate de dascăl, el activează în cadrele Astrei, a Reuniunii Învăţătorilor Români Sălăjeni şi a Partidului Naţional Român, sub steagul căruia se aflau înregimentați toţi românii din Ardeal şi Banat.
În toamna anului 1906, prestigiosul ziar şimleuan, „Gazeta de Duminecă”, anunţa în coloanele sale că pe data de 16 noiembrie urma să aibă loc adunarea de constituire a despărţământului Tăşnad al Astrei, prin delegatul Comitetului central, protopopul Demetriu Coroianu, adunare la care era rugată să participe „atât întreaga inteliginţă din acelea părţi cât şi poporul ţăran”.
Adunarea de constituire a fost deschisă de către protopopul Demetriu Coroianu, după care s-a constituit un birou ad-hoc al adunării, în cadrul căruia Coriolan Şteer a fost ales notar, iar George Filep, proprietar în Santău, a fost ales casier. A urmat înscrierea membrilor, printre ei numărându-se şi tânărul învăţător din Blaja, Teodor Mureşan, care s-a înscris ca membru ajutător, plătind o taxă de două coroane.
Prima adunare generală a despărţământului Tăşnad al Astrei a avut loc în localitatea Santău, pe data de 14 iulie 1907, fiind „o sărbătoare măreaţă, ca-şi-care puţine s-au mai serbat în acest ţinut”.
Şedinţa despărţământului a început la ora 10,30, lucrările desfăşurându-se la şura spaţioasă şi frumos împodobită a vrednicului fruntaş şi proprietar român George Molnar. Urmează lucrările stabilite pe ordinea de zi, în cadrul cărora Dr. Coriolan Şteer, un adevărat „spiritus movens” al acţiunilor culturale din zona Tăşnadului, în calitatea sa de secretar al despărţământului dă citire listei membrilor pe anul 1906/1907 şi „punctele de orientare” din statutele Astrei. Se trece, apoi, la înscrierea de noi membri. Cu această ocazie, învăţătorul Teodor Mureşan se înscrie ca membru ordinar (plin – n.n.) al despărţământului. La finalul lucrărilor se hotăreşte ca următoarea adunare generală a despărţământului să se ţină în Unimăt. De asemenea, au fost aleşi 4 reprezentanţi ai despărţământului, care urmau să participe la serbările culturale de la Băseşti, din 4 august 1907, când a fost sărbătorit George Pop de Băseşti, şi la adunarea generală a Astrei, care în acel an s-a ţinut la Bistriţa.
Cea de a doua adunare generală a despărţământului Tăşnad al Astrei a avut loc la Unimăt, pe data de 19 iulie 1908. A fost o nouă sărbătoare culturală a românilor din zona Tăşnadului, dovedindu-se că „românul a ajuns aşa un efect după luptele sale spirituale de care doar nici un alt popor de asemenea soarte şi stare nu se poate lăuda”. Lucrările adunării generale s-au desfăşurat în şura pusă la dispoziţie de proprietarul Simeon Varna.
Referitor la activitatea despărţământului Tăşnad aflăm informaţii inedite şi din raportul înaintat Comitetului central al Astrei de la Sibiu. Din raportul general al Astrei aflăm că din cele 51 despărţăminte, câte avea asociaţia la sfârşitul anului 1908, abia 22 au dezvoltat o activitate „mulţumitoare”, printre ele regăsindu-se despărţămintele Şimleu şi Tăşnad.
În ceea ce priveşte prelegerile poporale susţinute de despărţământul Tăşnad, în anul 1908 au fost susţinute 4 prelegeri, printre care s-a numărat şi cea susţinută de Teodor Mureşan în localitatea Săuca, cu tema „Despre tovărăşii” (economice – n.n.).
Adunarea generală cercuală a despărţământului Tăşnad din anul 1909 s-a ţinut la Hotoan, de sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Pavel, pe data de 12 iulie. Reuniunea Femeilor Române Sălăjene a luat decizia de a ține adunarea generală anuală tot la Hotoan, în aceeaşi zi, pentru a organiza o adevărată sărbătoare a culturii româneşti. Şedinţele, banchetul, concertul şi dansul s-au ţinut în şura curatorului bisericesc, Groza, care a fost frumos împodobită.
Informaţii inedite despre activitatea despărţământului Tăşnad al Astrei în anul 1909 aflăm şi din raportul înaintat de către Coriolan Şteer, secretarul despărţământului, Comitetului central al Astrei de la Sibiu. Din raport rezultă că în acel an s-au ţinut 3 prelegeri poporale: Teodor Mureşan, învăţător în Blaja, „Despre tovărăşii”, suţinută în Hotoan; Ioan Toduţiu, învăţător, „Însemnătatea şcoalei”, în Boianul Mare; Ioan Filip, învăţător, „Despre şcoală şi limbă”, în Sărvăzăl”.
În anul 1911, despărţământul Tăşnad a avut o activitate deosebită în privinţa prelegerilor poporale. La iniţiativa Comitetului central, s-a cerut despărţămintelor o listă cu prelegerile pe care intenţionau să le susţină în acel an. Despărţămintele care au înaintat listele, printre care s-au numărat Tăşnadul şi Şimleul, au primit un ajutor de 100 cor. pentru acoperirea cheltuielior legate de această activitate. În acest context, în cursul anului 1911 au fost susţinute 8 prelegeri poporale dintre care două au fost susţinute de vrednicul şi harnicul învăţător Teodor Mureşan, în localităţile Santău şi Chişfalău (Satu Mic), cu tema „Asigurarea vitelor”, domeniu în care ţăranii aveau prea puţine cunoştinţe.
Tot în anul 1911, Teodor Mureşan participă ca delegat al despărţământului la Serbările semicentenare ale Astrei, care au avut loc la Blaj. Cu această ocazie, Aurel Vlaicu a făcut o demonstraţie de zbor pe deasupra Câmpiei Libertăţii, care l-au impresionat până la extaz şi pe Teodor Mureşan. La aterizare, nu s-a putut stăpâni şi s-a repezit la aeroplan, îmbrăţişându-l „cu efuziune pe cel dintâiu sburător român”.
În anul 1912, despărţământul Tăşnad nu a mai depus lista prelegerilor şi astfel nu a mai obţinut ajutorul de 100 coroane. Rezultatul trist a fost că în acel an nu s-a ţinut nici o prelegere poporală. Nici în anul 1913 nu a fost ţinută nici o prelegere poporală în localităţile despărţământului, iar conferinţe doar una, susţinută de vrednicul preot din Hotoan, Vasile Pătcaş. Ea s-a intitulat „Despre unire şi bunăînţelegere” şi a fost susţinută în localitatea Supurul de Jos.
În ceea ce priveşte numărul de membri ai despărţământului se observă o uşoară creştere la membri pe viaţă, unde se mai înscriu învăţătorul din Blaja, Teodor Mureşan şi banca „Vulturul” din Tăşnad.
Începând cu anul 1914, când izbucneşte prima conflagraţie mondială, activitatea Astrei va fi profund afectată. În aceste condiţii, doar 8 despărţăminte şi-au ţinut adunarea generală cercuală: Almaş, Băseşti, Braşov, Mediaş, Mureş-Luduş, Năsăud, Şimleu şi Tăşnad. Despărţământul Tăşnad şi-a ţinut adunarea generală pe data de 19 iulie 1914, în Tăşnad. Cu această ocazie a avut loc un concert, la care a debutat domnişoara Anca Barb şi tenorul Ştefan Mărcuş. Se mai înfiinţează o bibliotecă poporală.
Cu toate că erau vremuri grele şi tulburi de război, membri despărţământului Tăşnad al Astrei au rămas „pe baricade”. Printre ei s-a numărat şi vrednicul dascăl din Blaja, Teodor Mureşanu, care era membru pe viaţă al asociaţiei.
Teodor Mureşan a desfăşurat o activitate prodigioasă şi în cadrul Reuniunii Învăţătorilor Români Sălăjeni (R.Î.R.S.). A făcut parte din Comitetul Central al reuniunii timp de 10 ani, din anul 1908 până la Marea Unire din 1918. În această calitate, el a „lucrat pentru afirmarea acestei Reuniuni în luptele de desrobire naţională”.
În anul 1908, cea de a treizeci şi opta adunare generală a R.Î.R.S., s-a ţinut la 28 iunie, în localitatea Hidig (azi Măierişte). Cu această ocazie, deşi era membru al reuniunii doar de doi ani, Teodor Mureşanu a fost ales ca membru în Comitetul central. El era de părere că se impunea despărţirea oficiului cantoral de cel învăţătoresc. O altă propunere a fost aceea de a ridica un monument în memoria lui Ioan Pop Reteganul.
Propunerea de a se despărți oficiul cantoral de cel învățătoresc a fost reluată de Teodor Mureșan, în cadrul unui articol publicat în ziarul „Gazeta de Duminecă”, în care motivează necesitatea unui astfel de demers. El subliniază că de multe ori învățătorul era nevoit să lase singuri copiii pentru a participa alături de preot la slujbele zilnice de dimineață, care se țineau între orele 8 și 9, când copiii rămâneau singuri în clasă, înmormântări, cununii, etc. Mai mult, la unele slujbe, precum cea de dimineață, învățătorul era nevoit să-l suplinească și pe făt, adică să tragă clopotele, să aducă apă și vin în biserică, să țină el cădelnița, să aprindă lumânările etc., ceeea ce, pe bună dreptate, îi scădea prestigiul în rândul părinților copiilor.
O altă problemă sensibilă pe care o surprinde Teodor Mureșan este cea a alegerii învățătorilor, care erau apreciați în primul rând după voce și nu după metodele pedagogice pe care le aplicau.
În acest context, el propune, în numele Reuniuni Învățătorilor Români Sălăjeni din tractul Sărăuadului, să fie despărțite cele două oficii. De asemenea, îi roagă și pe învățătorii sălăjeni din celelate filiale să se pronunțe, „pe cale ziaristică, asupra acestei încercări, și a arăta modalitatea, cum s-ar putea face aceasta, fără a suferi ceva cât de puțin cauza noastră națională și bisericească”.
Tot în coloanele ziarului șimleuan, Teodor Mureșan publică, în serial, un interesant articol despre descoperirea pământului, după Jules Verne.
În anul 1909, participă la adunarea generală care s-a ţinut la Băseşti, pe data de 2 august, şi a susţinut „propunerea de probă” din Istorie, despre „Regele Mathia”, „cu clasa corespunzătoare ajungându-şi scopul dorit”. În cadrul lucrărilor adunării generale s-a dezbătut problema ridicată de Teodor Mureșan în mai multe rânduri: despărțirea oficiului învățătoresc de cel cantoral. Cu unanimitate s-a hotărât înaintarea unui Memorandum Episcopiei de Gherla. Memorandumul a fost elaborat de Teodor Mureșanu și a fost înaintat episcopului dr. Ioan Szabo. De asemenea, a fost publicat în presă.
Teodor Mureşan făcea parte din Cercul Sărvad al reuniunii, care şi-a început activitatea în anul 1874. El a fost ales notar al tractului învăţătoresc începând cu anul 1908. O adunare importantă a cercului a avut loc pe data de 18 septembrie 1908. Printre problemele discutate a fost cea a despărţirii oficiului cantoral de cel învăţătoresc, reducerea anilor de serviciu şi modificarea statutelor fondului de pensie şi reducerea biletelor de tren la jumătate de preţ pentru învăţători.
În adunările cercuale, până în anul 1910, Teodor Mureşan a susţinut următoarele prelegeri: „Fondul regnicolar” şi „Istoricul cercului Sărvad”.
În anul jubiliar 1910-1911, după cum reiese din raportul adunării generale, tractul Sărvadului a avut o activitate prodigioasă şi datorită conducătorului tractual Teodor Mureşan. Cercul şi-a ţinut adunările de toamnă şi de primăvară, iar membri lui participau „ cu drag” şi „în mod activ” la şedinţe, unde se citeau „disertatiuni instructive”. În adunarea cercuală de primăvară, Teodor Mureşan a prezentat disertaţiunea „Istoricul tractului Sărvad”. Cercul îşi plătise taxele la timp şi în plus „zelosul membru T. Mureşan a esoperat de la institutul de asigurare Transilvania din Cluj, câţiva cuponi (în preţ de 80 cor. la an) pentru asigurări făcute la acel institut prin învăţătorii Sălăjeni, membrii ai reuniunei”.
În cadrul adunării generale jubiliare, care a avut loc la Şimleu Silvaniei pe data de 1 iulie 1910, Teodor Mureşan a fost desemnat raportorul comisiei pentru examinarea raportului general al Comitetului central al reuniunii. După prezentarea raportului său, propune, printre altele, iar adunarea generală ia act de raportul comitetului şi îşi exprimă mulţumirile faţă de comitetul central pentru activitatea desfăşurată în acel an şcolar. De asemenea, îşi exprimă durerea pentru pierderea unora dintre membri, trecuţi la cele veşnice. Tot Teodor Mureşan vine cu propunerea ca revista „Foaia Scolastică” din Blaj să devină organul reuniunii sălăjene, neavând un organ propriu de publicitate. Propunerea a fost primită atât de către redacţia revistei, cât şi de membri reuniunii sălăjene.
O altă propunere prezentată de Teodor Mureşan şi aprobată de adunarea generală a fost cea a redactării „Memorialului”, care să cuprindă prodigioasa activitate a reuniunii în cei 40 de ani de existenţă.
În „Memorial” a fost cuprinsă şi o rubrică în care au fost înserate şi o seamă de „axiome”. Între ele o găsim şi pe cea a învăţătorului Teodor Mureşan, pe care o redăm în continuare, fiindcă ea exprimă crezul său profund patriotic şi părerea lui despre misiunea de dascăl: „Nimic mai sublim şi mai măreţ, ca menirea dascălului român. Pe mâna lui e concrezută soartea poporului; deci cine vrea să fie dascăl român, mai înaine să se cugete la toate greutăţile acestei carieri, care pe cât e de sublimă în menire, pe atât e de grea, ca nu cumva prin paş greşit să se facă Iuda neamului său. Cine nu să simte pe sine destul de tare a da piept tuturor greutăţilor împreunate cu acest oficiu, acela nu poarte titlul de dascăl român! Viaţa dascălului român întreagă e o luptă, cine nu e abt de luptă, acela piară. Coşbuc zice:
O luptă e viaţa, deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor,
Ori-care ar fi sfârşitul luptei
Să stai luptând, că eşti dator!
şi iar:
Trăesc acei-ce vreau să lupte
Iar cei fricoşi să plâng şi mor;
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.
Iubeşte-ţi limba, neamul credinţa şi patria, şi mai presus de toate iubeşte poporul căruia îi serveşti chiar şi în slăbiciunile lui.
Din părinţi buni să ridică familii distinse, iar prin învăţători distinşi: popoară şi naţiuni alese!”.
Învăţătorul Teodor Mureşan a cerut fiecărui membru din fliala pe care o conducea să fie abonat la „Foaia scolastică” din Blaj, dar şi la alte reviste precum „Vatra şcolară” din Sibiu”.
Era preocupat și de istoria locurilor în care își desfășura activitatea, ca dovadă micromonografiile satelor Blaja, Cean și Silvaș, pe care le publică în coloanele ziarului „Gazeta de Duminecă”, în anul 1911.
Un moment important din activitate reuniunii învăţătorilor sălăjeni are loc în anul 1913. În acel an, „ca primă acţiune pentru ajungerea scopului urmărit de Reuniune”, la iniţiativa învăţătorilor sălăjeni, cu concursul ziarului „Gazeta Învăţătorilor”, se face propagandă pentru convocarea unui congres al tuturor învăţătorilor din fosta Ungarie, la Cluj, pentru zilele de 24 şi 25 august 1913.
Întrunindu-se în cadrul unei conferinţe la Cluj, pe data de 15 februarie 1913, a fost aleasă o comisie formată din 5 învăţători ardeleni, printre care se afla şi Teodor Mureşan, care să se ocupe de organizarea congresului.
După cum reiese şi din coloanele gazetei învăţătorilor sălăjeni, Ministerul Instrucţiunii Publice din Budapesta, la intervenţia „Asociaţiei Regnicolare a Reuniunilor Învăţătoreşti” (maghiare) a revocat aprobarea dată, motivând că acţiunea învăţătorilor „valahi” era „fără drept, fără lege şi perfidie”.
În urma acestei lovituri dată de către autorităţile maghiare, Comitetul central al reuniunii sălăjene, în şedinţa din 16 octombrie 1913, care a avut loc la Zalău, a luat hotărârea de a trimite un memoriu de protest Asociaţiei Regnicolare a învăţătorilor din Budapesta, el find publicat şi în ziarele româneşti.
Indignaţi de „curajul şi bărbăţia” învăţătorilor sălăjeni, autorităţile maghiare au început să-i atace şi să-i ponegrească în ziarele lor. Oferim doar un exemplu, din care reiese că românii erau trataţi ca cetăţeni de mâna a doua în Imperiul austro-ungar: „acţiunea la aparenţă culturală a domnilor de român e o problemă, nu politică, ci care taie adânc în existenţa, carnea şi sângele naţiunii (maghiare)”.
La fel ca marea majoritate a românilor ardeleni sau bănăţeni, Teodor Mureşan s-a înrolat şi el sub steagul Partidului Naţional Român. Ca membru al partidului a activat alături de cei mai importanţi lideri ai zonei Tăşnad precum Dr. Coriolan Şteer, avocat în Tăşnad, Vasile Pătcaşiu, preot în Hotoan, protopopul Demetriu Coroianu, vrednicul dascăl Iosif Cosmuţa etc.
În toamna anului 1918, pe când Imperiul austro-ungar se afla în plin proces de disoluţie, vrednicul învăţător din Blaja se implică activ în evenimentele premergătoare Marii Uniri.
Pe data de 22 noiembrie 1918, în sediul băncii „Vulturul” din Tăşnad are loc adunarea generală a românilor din cercul pretorial Tăşnad. Au fost prezenţi reprezentanţii tuturor localităţilor din cerc, „un număr frumos din popor şi aproape toţi intelectualii români din cerc”.
La propunerea lui Coriolan Şteer au fost alese organele de conducere ale adunării. Cu „aclamare”, preşedinte a fost ales protopopul Vasile Pătcaşiu, paroh în Hotoan, secretar Teodor Mureşan, iar ca verificatori au fost aleşi protopopul Antoniu Bălibanu, paroh în Unimăt şi George Filep, proprietar în Santău.
Vasile Pătcaşiu a deschis lucrările adunării, subliiind însemnătatea ei şi îi roagă pe cei prezenţi să primească rezoluţia prin care se înfiinţa secţia Tăşnad a Consiliului Naţional Român, în urma directivei primite de la Consiliul Naţional Român Comitatens din Zalău. De asemenea, fiecare comună din cercul pretorial Tăşnad avea misiunea de a înfiinţa consilii şi gărzi naţionale române, în cel mai scurt timp.
Cu unanimitate de voturi, în fruntea Comitetului executiv cercual a fost ales Coriolan Şteer, secondat de Domiţian Cupşa, paroh în Tăşnad, George Filep, proprietar în Santău, Vasile Pustai, proprietar în Săuca şi Teodor Mureşan. Totodată, Comitetul primea girul alegătorilor pentru a desemna cei cinci delegaţi care urmau să participe la Adunarea Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.
Au mai luat cuvântul protopopul Antoniu Băliban, care îndeamnă poporul la ordine şi disciplină în acele zile cu importanţă istorică deosebită, sublocotenentul învăţător în Supurul de Jos, Ioan Matei vorbeşte despre însemnătatea gărzilor naţionale româneşti, iar protopopul Petru Cupcea, paroh în Supurul de Jos, „după o vorbire însufleţitoare” anunţă colecta care s-a realizat pentru acoperirea cheltuielilor. Adunarea s-a încheiat într-o atmosferă entuziastă, intonându-se cântecele patriotice „Deşteaptă-te Române”, „Hora Unirii” şi „La arme”.
Alegerea celor 5 deputaţi a fost supervizată de Coriolan Şteer, preşedinte, Teodor Mureşan, notar, Petru Cupcea şi Ioan Matei, „bărbaţi de încredere”. Pentru a reprezenta cercul electoral Tăşnad la Alba Iulia au fost aleşi şi au primit Credenţional următorii fruntaşi politici români: Ioan Matei, învăţător în Supurul de Jos; Vasile Mocan, econom, Santău; Teodor Mureşan, învăţător în Blaja; George Filep, proprietar în Santău; Dr. Coriolan Şteer, avocat în Tăşnad, iar ca substitut George Szilàgyi, econom în Silvaş.
Deputaţilor aleşi li s-au alăturat delegaţii de drept şi anume reprezentanţii clerului şi a instituţiilor culturale sălăjene (Astra, Reuniunea Femeilor Române Sălăjene, Reuniunii pentru fond de teatru) şi reprezentanţii gărzilor naţionale.
După cum reiese din lucrarea Marea Unire de la 1 decembrie 1918, apărută la Bucureşti în anul 1943, Teodor Mureşan a reprezentat la Alba Iulia şi Reuniunea Învăţătorilor Români Sălăjeni, despărţământul Eriu.
După ce participă la marele praznic naţional de la Alba Iulia, Teodor Mureşan se întoarce la Blaja şi aduce la cunoştinţa locuitorilor istoricele hotărâri. Din păcate, zona Tăşnadului era dincolo de linia demarcaţională provizorie cu Ungaria, care trecea prin Hodod-Zalău-Ciucea. Astfel, a început prigoana asupra românilor, în special a celor care au votat Unirea Transilvaniei cu România, cum era şi vrednicul învăţător Teodor Mureşan.
Învăţătorii din zona Eriului i-au fost tot timpul recunoscători lui Teodor Mureşan pentru dragostea, efortul şi priceperea cu care conducea filiala. Astfel, în adunarea lor din data de 13 decembrie 1918, care s-a ţinut la Tăşnad, l-au delegat să-i reprezinte în Marele Sfat Naţional al Transilvaniei. Tot cu această ocazie au redactat o frumoasă declaraţie de adeziune la hotărârile luate la Alba Iulia, care începea astfel: „Noi învăţătorii din Despărţământul Eriu, luăm la cunoştinţă cu cel mai mare entuziasm unirea Ardealului, Banatului şi Părţilor locuite de Români din Ungaria cu Ţara Mamă, cu dulcea Românie şi aderăm la aceia. Promitem tot sprijinul nostru Marelui Sfat, luptând din răsputeri pentru deşteptarea poporului”.
Pe la sfârşitul lunii decembrie 1918, întorcându-se din Silvaş spre Blaja, Teodor Mureşan era să fie împuşcat de secuii bolşevici. Înainte de a intra în sat, asupra lui s-a tras o salvă de gloanţe, care, din fericire, nu l-au nimerit. După acest episod şocant pentru el, după cum scrie pe o pagină din „Apostolierul” care se afla în biserica din Blaja, de groaza ungurilor şi secuilor bolşevizaţi, la 20 ianuarie 1919 a fost silit să fugă peste linia demarcaţională, în Ardealul care făcea parte deja din România Mare.
În acest context, la ordinul Consiliului Dirigent, condus de marele om politic sălăjean Iuliu Maniu, la 11 martie 1919 a fost numit ca profesor la catedra de Istorie şi Geografie de la şcoala civilă de stat din Orăştie.
Revine la Blaja în vacanţa de Paşti, după ce trupele române eliberaseră zona de bolşevici. S-a întors să-şi vadă familia şi pe fraţii săi sălăjeni. A păstrat catedra de la Orăştie până la sfârşitul anului şcolar, după care, în perioada 15 iunie – 15 septembrie a participat la cursul de profesori de la Universitatea din Cluj.
Pe data de 29 iulie 1919 se convoacă, pentru prima dată şi de fapt şi ultima, Marele Sfat Naţional, organul legislativ provizoriu al Transilvaniei. Pe data de 30 iulie are loc cea de a doua şedinţă care începe la orele 11,20. Fruntaşul politic, Banciu, raportorul comisiei pentru cooptare a afirmat că unele categorii sociale ca ţăranii, învăţătorii, medicii şi inginerii nu au fost suficient reprezentaţi în Marele Sfat Naţional. În acest cntext, s-a propus cooptarea de noi membri din aceste categorii sociale. Din Sălaj au fost aleşi ţăranii Gheorghe Filep din Santău, Gheorghe Indre din Vezend şi învăţătorul Teodor Mureşan.
Reveniţi acasă, în Sălaj, fruntaşii politici se întâlnesc pe data de 25 august 1919, la Zalău. Conform hotărârilor adoptate la Sibiu s-a trecut la reorganizarea filialei P.N.R.. La această adunare au participat intelectualii şi ţăranii sălăjeni. Preşedinte al adunării a fost ales dr. Alexandru Gheţie, vicarul Silvaniei, iar revizor-notar, dr. Alexandru Aciu. Au fost propuşi şi candidaţii P.N.R. pentru alegerile generale care urmau să aibă loc. Pentru circumscripţia electorală Crasna, P.N.R. Sălaj a propus candidatura lui Teodor Mureşan.
La primele alegeri parlamentare din cadrul României Mari, care au avut loc pe data de 2 noiembrie 1919, Teodor Mureşan a primit mandatul de deputat, în conformitate cu articolul 46 al legii electorale din Transilvania, neavând contracandidat.
Între timp, pe data de 10 octombrie 1919 a fost numit profesor practicant la Şcoala Normală din Zalău, dar nu şi-a ocupat catedra.
A fost deputat în primul parlament al României Mari, dar din păcate acesta a avut o viaţă foarte scurtă. Pe data de 12 martie 1920, preşedintele Partidului Ţărănesc, Ion Mihalache şi-a prezentat demisia din guvern, deoarece proiectul său de lege agrară, care a fost votat de către Parlament, a fost respins de către regele Ferdinand.
La numai o zi după demisia lui Mihalache, regele semnează decretul de numire a generalului Alexandru Averescu în funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri.
Pe data de 25 martie 1920, noul prim ministru dizolvă Parlamentul, acest fapt fiind considerat de către Nicoale Iorga ca un act de „crimă politică”. Averescu avea nevoie de o majoritate parlamentară care să-l susţină şi să-şi consolideze puterea, având asentimentul regelui, în acest sens.
Regele Ferdinand a semnat decretul dizolvării Corpurilor Legiuitoare şi a convocat corpul electoral pentru noi alegeri în zilele de 25-27 mai, pentru alegerea deputaţilor şi 30-31 mai pentru senatori.
Prin decretul apărut în Monitorul Oficial nr. 23 din 2 mai 1920 se amână alegerile pentru zilele de 3 şi 4 iunie, pentru Cameră şi zilele de 6 şi 7 iunie, pentru Senat. Judeţul Sălaj, prin noua lege electorală, avea dreptul de alege 5 deputaţi şi 2 senatori. P.N.R. a propus următoarea listă de candidaţi de deputaţi: în circumscripţia electorală Şimleu Silvaniei pe Victor Deleu; la Crasna pe Teodor Mureşanu; la Zalău pe dr. Gavril Oşianu; la Jibou pe dr. Vasile Gyurko şi la Tăşnad pe Coriolan Steer.
Candidaţii P.N.R. îşi încep în forţă campaniile electorale. Astfel, Teodor Mureşan, în circumscripţia electorală a Crasnei a organizat pe data de 11 mai 1920 o adunare poporală unde a vorbit despre activitatea guvernului Vaida în cele 4 luni de guvernare. În timpul discursului său a fost întrerupt de multe ori cu ovaţii de genul: „Trăiască Vaida, trăiască Maniu, stegarii credincioşi ai partidului”. Participanţii s-au arătat mulţumiţi de programul pe care candidatul P.N.R l-a expus şi cereau urgentarea adoptării legii agrare. Pe data de 12 mai, Teodor Mureşan a fost la Horoat, unde au participat şi alegătorii din Şeredei şi Petenia. Iată programul pe care l-a desfăşurat în continuarea turneului său electoral în circumscripţia Crasnei unde el era candidat şi unde mai câştigase şi la alegerile precedente: 16 mai – Bănişor; 17 – Căţelul Românesc (astăzi Meseşenii de Sus); 18 – Şeredei; 19 – Stârciu, unde au participat şi comunele Poniţa, Plesca şi Hurez; 20 – Fizeşiu, Boian, Pria; 21 – Căţelul Unguresc (Meseşenii de Jos); 25 – Valcăul de jos şi Valcăul de sus; 26 – Iaz, Subcetate şi Huta; 27 – Giumelciş (azi Plopiş); 28 – Lazuri, Fizeş şi Preoteasa şi 29 mai – în localităţile Săg, Sârbi, Mal şi Tusa.
În circumscripţia electorală Crasna, Teodor Mureşanu a intrat în competiţia electorală împotriva candidatului guvernamental, Aurel Milea. Teodor Mureşan a obţinut 1.710 voturi, faţă de 1.000 voturicâte a obţinut candidatul Partidului Poporului, condus de prim ministrul Alexandru Averescu. Era o mare victorie a Partidului Naţional Român din Sălaj. Dintre candidaţii Partidului Naţional, în Sălaj, au fost aleşi următorii deputaţi: Coriolan Steer la Tăşnad şi Teodor Mureşan la Crasna. De asemenea, preşedintele partidului, Iuliu Maniu a fost ales la Alba Iulia.
În cadrul Camerei Deputaţilor, Teodor Mureşanu a fost ales în comisia bugetară. În cadrul unei interpelări, el susţine cauza românilor care au avut de suferit în urma trasării liniei de demarcaţie, până la instalarea administraţiei româneşti: „On Cameră, cu ce au păcătuit cei rămaşi dincolo de linia de demarcaţie ce azi salariul care se dă, cu deosebire funcţionarilor, să capete două coroane pentru un leu, când toate lucrurile s-au ridicat la patru coroane; şi ce au păcătuit, că nu s-au făcut nimic până acum pentru dânşii pentru ca să fie despăgubiţi, măcar în parte. Dacă s-a făcut ceva să spună d. preşedinte ce s-a făcut, căci eu ştiu că s-a trimis ceva stofe în judeţul Sălajului, când s-au dat la străini şi nimic la refugiaţi (la cei care au avut de suferit în timpul liniei de demarcaţionale provizorie cu Ungaria – n.n.).
Între timp, pe data de 4 septembrie 1919, Teodor Mureşan a dat examenul şi a luat „capacitatea” în Istorie şi Geografie la Universitatea din Cluj, fiind numit profesor şi director al şcolii civile mixte din Carei.
Din păcate, ascensiunea lui vertiginoasă a fost întreruptă pe când avea doar 40 de ani, în urma unui accident care i-a pricinuit chinuri şi suferinţe groaznice, iar pe data de 12 iunie 1921 a trecut la cele veşnice. Se stingea din viaţă un luptător înfocat şi un mare patriot, care a contribuit din plin la realizarea României Mari. Ziarul „Patria” din Cluj în necrologul pe care îl publica în coloanele sale, îl caracteriza astfel pe modestul dascăl din Blaja: „Avea darul de a convinge și acest fiu de țăran, de o impunătoare robustitate se confunda cu sufletul și cu mintea țărănească. Cât de mult era iubit de țărănime și în ce grad superior înțelegea să-și îndeplinească mandatul de deputat, s-a văzut în alegerile generale de anul trecut, când cu toată presiunea guvernului, țărănimea a reales în Cameră, pe iubitul ei reprezentant, regretatul de toți Teodor Mureșanu. Regretatul deputat al Camerei, moare plâns de părinți și rudele lui și de elevii și alegătorii, care-l iubeau atât de mult. Pe mormântul regretatului Teodor Mureșanu, partidul național a depus o coroană de flori. Fie-i țărâna ușoară și amitirea o pildă”.
Astfel se stingea din viață, în plină putere și energie creatoare, pe care a folosit-o în slujba nației sale, unul dintre vrednicii dascăli ai Sălajului, personalitate marcantă din generația Marii Uniri.
Marin Pop
(articol publicat în revista “Caiete Silvane”)

Leave a Comment