Zvonoteca

# Sărbătorile de Paşti au făcut ca tensiunile existente deja sub cupola bisericii “Sfântul Ştefan” din Zalău să se aprindă şi mai tare. Corul bisericesc a oficializat conflictul pe care îl are de mai multă vreme cu cantorul bisericii, care – spun coristele dar mai ales enoriaşii- vrea ca el şi numai el să fie „ecoul” preotului. În rest, când el nu cântă, să se audă musca! Adică el şi numai el să se audă şi nimeni altcineva. Oamenii spun că matusalemicul cantor şi-a pierdut de mult elasiticitatea corzilor vocale iar sunetele pe care le scoate seamănă a orice altceva numai a cântec religios nu. Dirijoarea corului a fost la un pas să leşine, la propriu, în plină zi de sărbătoare, din cauza “săgeţilor” aruncate de la un balcon al bisericii la celălalt, pentru simplul fapt că grupul coral pe care îl conduce e mai dorit şi mai apreciat de către enoriaşi decât vocea domnului în cauză care dă serioase semne de firească oboseală. Poate că un referendum ar salva situaţia, dar mai ales timpanele bieţilor enoriaşi.

# Lumea se plânge că piaţa din Zalău a devenit mai scumpă ca niciodată, mai ales în perioada sărbătorilor. Preţuri la legume şi verdeţuri cu până la 30-40 la sută mai mari decât cele din supermaket. “Bine, dar e marfă din piaţă, nu din supermarket!” ar spune unii, mai puţin cunoscători ai fenomenului. Ei bine, eronat! Este vorba, în aproape toate cazurile, despre marfă sosită pe aceleaşi filiere ca şi cele din marile magazine. Turcia, Grecia, Olanda etc. Cum ar veni, marfă din serele pline de nitriţi şi azot de afară, vândută pe taraba din piaţă în chip de legumă neaoşă. Prostirea clientului este practic aceeaşi, doar că e cumpărată la suprapreţ. Fiţi atenţi, aşadar, nu tot ce e pe tarabă e musai provenit din pământ de ţară, românesc.

Alte articole

Leave a Comment