Ştiinţa şi noile descoperiri au capacitatea de a rescrie Retragerea catastrofală a armatei lui Napoleon Bonaparte din Rusia, în iarna anului 1812, a fost de mult timp descrisă drept una dintre cele mai dramatice pagini din istoria militară a Europei. Gerul năprasnic, foamea şi tifosul au fost consideraţi principalii vinovaţi pentru moartea celor peste 300.000 de soldaţi din „Marea Armată”.
Un nou studiu genetic, realizat de o echipă de cercetători de la Institutul Pasteur din Paris, vine însă să aducă o perspectivă mai complexă: armata franceză a fost decimată şi de febră paratifoidă şi febră recurentă transmisă de păduchi – două boli infecţioase nedocumentate anterior în contextul campaniei napoleoniene, informează Reuters.
• Dinţii soldaţilor îngropaţi în Vilnius
Cercetătorii au analizat ADN-ul extras din dinţii a 13 soldaţi francezi îngropaţi într-o groapă comună descoperită în 2001, la Vilnius (Lituania) – un punct cheie pe ruta retragerii din Rusia. Situl conţine rămăşiţele a 2.000 până la 3.000 de soldaţi, îngropaţi în grabă în timpul retragerii haotice. „Mulţi soldaţi au sosit la Vilnius epuizaţi, înfometaţi şi bolnavi. Au murit acolo într-un număr considerabil şi au fost îngropaţi rapid, în gropi comune”, a declarat Nicolas Rascovan, biolog şi genetician, şeful unităţii de paleogenomică microbiană de la Institutul Pasteur şi autor principal al studiului, publicat în revista Current Biology. Analiza genetică a relevat că patru dintre cei 13 soldaţi erau infectaţi cu bacteria care provoacă febra paratifoidă, iar doi cu bacteria responsabilă de febra recurentă transmisă de păduchi.
• Boli uitate, dar devastatoare
Febra paratifoidă, transmisă prin apă sau alimente contaminate, provoacă febră mare, dureri abdominale, diaree, slăbiciune şi uneori erupţii cutanate.
Febra recurentă, în forma sa transmisă de păduchi, produce episoade repetate de febră şi dureri musculare intense. Aceste boli, combinate cu frigul extrem, lipsa hranei şi igiena precară, au creat condiţiile ideale pentru o epidemie devastatoare în rândul trupelor deja slăbite. „Frigul, foametea şi tifosul au fost de mult timp evidenţiate ca principale cauze ale pierderilor, dar rezultatele noastre arată că şi alte boli infecţioase au jucat un rol major”, a explicat Rascovan.
• O imagine mai complexă a tragediei din 1812
Un studiu anterior, realizat în 2006, detectase ADN-ul bacteriilor care cauzează tifosul şi febra de tranşee, însă fără a evidenţia prezenţa febrei paratifoide sau a celei recurente. Noul studiu demonstrează că soldaţii francezi erau afectaţi simultan de mai multe boli, unele cu moduri diferite de transmitere – o dovadă a condiţiilor sanitare extrem de precare din timpul retragerii. „ADN-ul străvechi ne permite să identificăm infecţiile, ceea ce nu pot face relatările bazate doar pe simptome. Coexistenţa mai multor agenţi patogeni arată cât de grav era contextul medical al epocii”, a mai spus Rascovan. Descoperirile oferă nu doar o imagine medicală mai clară, ci şi o confirmare a modului în care paleogenomica poate completa istoria. Analiza ADN-ului antic devine un instrument tot mai valoros pentru istorici, capabil să verifice sau să contrazică ipoteze vechi de două secole. „ADN-ul antic ne permite să testăm direct ipoteze istorice, adăugând dovezi concrete la naraţiunile tradiţionale. Putem vedea nu doar ce boli existau, ci şi cum au evoluat şi s-au răspândit”, a subliniat cercetătorul francez. Astfel, retragerea din Rusia nu mai apare doar ca o catastrofă militară provocată de iarnă, ci şi ca o tragedie biologică – o luptă pierdută şi împotriva microorganismelor invizibile.
Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi ziarul Bursa. www.bursa.ro