Gânduri botezate şi cântecele vârstelor (XXIII)

MOTTO: ,,Gândul este aripa omului”. (Ștefan Radu Muşat)

• Nu pot să-și facă iluzii decât oamenii care sunt optimiști și au imaginație bogată.
• Oare de ce niciun muribund nu-și exprimă ca ultimă dorință și aceea de a reveni printre cei vii?
• Succesul și dragostea îi metamorfozează cel mai mult și mai amăgitor pe oameni.
• Scepticismul este o formă de precauție, dar și o scuză pentru cei ce se complac în starea în care se găsesc.
• Sinceritatea totală este sinonimă cu trădarea de sine sau cu teama de-a nu fi considerat ce nu ești. Ea este specifică oamenilor fricoși.
• Într-un ,,Dialog de duminică”, Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu propun o clasificare a oamenilor: cei care ,,țin lumea pe umeri prin faptele lor” și ,,care trag lumea înainte”. Care-s mai importanți? ,,Fără truda făcută a primilor, viața oamenilor n-ar fi existat”, fără faptele acestora din urmă ,,am fi molfăit și astăzi carne crudă într-o peșteră”.
• A-ți trăi viața sub semnul anonimatului, este, pentru mine, o dovadă că-ți este rușine de ceea ce ești tu la vedere.
• Numele dobândit de unele gânduri prin botezare nu este unul propriu, ci unul comun, pentru că el definește idei, concepte, sentimente, realități abstracte de natură spirituală sau intimă generale, care ,,trebuiau să poarte un nume”.
• Poetul Lucian Blaga a definit în mod convingător ce este ceea ce noi numim suflet printr-o metaforă revelatorie – ,,PRUND DE PĂCATE”. Această metaforă este un gând botezat ce-și găsește motivarea în versurile poeziei ,,SUFLETE, PRUND DE PĂCATE”: ,, Suflete, prund de păcate,/ eşti nimic şi eşti de toate./ Roata stelelor e-n tine/ şi o lume de jivine./ Eşti nimic şi eşti de toate:/ aer, păsări călătoare,/ fum şi vatră, vremi trecute/ si pământuri viitoare./ Drumul tău nu e-n afară,/ căile-s în tine însuţi”.
• Plagiatorii au și un merit pe care puțini îl recunosc: ei fac, fără să-și propună, o propagandă celor ,,furați”.
• Prin proști, lumea face un pas înapoi; prin mediocri, se menține în starea în care este, considerând-o cea mai bună dintre lumile posibile; prin oamenii înțelepți și cei ai faptelor cutezătoare, societatea merge mai departe.
• ,,PASTILA DE LIMBĂ”: ,,A fi cu nasul pe sus, a nu-i ajunge cu prăjina la nas- redau îngâmfarea, aroganța”; ,,A-și lua nasul la purtare – a se obrăznici”; ,,A râde cuiva în nas – a batjocori pe față”; ,,A da cuiva peste nas – a sancționa un gest negativ”.
• Aforisme ,,vesle și triste” de CORNEL REGMAN, 1919-1999, critic literar: ,,Industria română e sublimă, dar ne omoară cu desăvârsire”; ,,Televizorul la noi e o adevărată cutie a Pandorei. O deschizi și năvălesc lighioanele”; ,,În România, tot ce nu există este din import, iar tot ce există este pentru export”.
• A pune eșecurile pe seama absenței norocului, înseamnă a nu-ți recunoaște neputințele.
• Comedianții sunt actorii a căror fericire constă în a-i face pe alții fericiți.
• Cântecul nostalgiei după ,,trecut-au anii”: ,, Iubito, nu mai suntem tineri,/ Iar de căutăm in calendar,/ La tine-i joi, la mine-i vineri/ Ai părul nins, am părul rar./ Ah, unde-i neaua de-astă iarnă/ Și unde-i fața ta de nea?” (Poezia ,,BĂTRÂNEȚE”, de Mihai Beniuc).
• Prin forma și conținutul lor, proverbele și zicătorile au valoarea unui ghid existențial. A-l arunca la coș sau a-l trece într-un con de umbră, înseamnă a pune sub semnul întrebării concluziile de-o viață ale predecesorilor creatori de valori spirituale. Să nu uităm aserțiunea-aforistică a lui NICHITA STĂNESCU: ,,FĂRĂ <<MIORIȚA>>, NOI NU AM FI FOST NICIODATĂ POEȚI”. Înaintea lui, MIHAI EMINESCU mărturisea: ,,DUMNEZEUL GENIULUI M-A SORBIT DIN POPOR, CUM SOARBE SOARELE UN NOUR DE AUR DIN MAREA DE AMAR”.
• MEMENTO: ,,Orice gând care-l privește pe om, este pentru toți oamenii.” (NICOLAE IORGA, ISTORIC ȘI SCRIITOR)

profesor OCTAVIAN GUȚU,

Șimleu Silvaniei