Despre caracter

Alexandru Tamba De multe ori auzim spunându-se despre unele persoane că au caracter sau că nu au caracter, în funcție de experiențele pe care le avem fiecare dintre noi cu respectivele persoane. Ce înseamnă să ai caracter? Unii spun că insemnă să fii un om corect, cinstit, serios, să-ți respecți cuvîntul dat, să-ți asumi eventualele greșeli, pentru că, nu-i așa?, nu există om fără greșeală, oamenii să se poată baza pe tine în orice împrejurare etc. Am auzit de multe ori spunându-se despre unele persoane că nu prea au ele…

Mai mult...

Mai folosești cuiva?

„Ești bătrân. Cui mai folosești? Încurci, enervezi, te transformi în povară. Nu mai judeci limpede, te miști încet, vorbești mult și aproape toate cuvintele stâlcite pe car ele scoți sunt văicăreli!” „Ești prea tânăr, cine te crezi? Păi tu știi ce făceam eu la vârsta ta? Ce școală ai, să ai cutezanța de a spera că vei fi numit primar, director, șef? Nu te uiți la tine? Câte trepte ai urcat, două? Mai ai două sute!” Iar frazele ar putea continua la nesfârșit, adaptate la milioane de cazuri, toate trăite zi și noapte de mulți dintre noi. Răspunsul la întrebarea pusă în sinea ta sau de alții – “Mai folosești cuiva?” trebuie să aibă mereu, atât cât respire, un singur răspuns: DA.

Mai mult...

Cuiele

“Mi s-au desfrunzit cărările toate; Nu găsesc drumul să merg mai departe; E-atâta frică-n lume cu veștile de-rândul; C-a amuțit si lacrima și gândul…”. Scriu aceste rânduri pornind de la versurile scrise de poeta și prozatoarea Silvia Bodea Sălăjan, versuri pe cât de sensibile, pe atât de dureroase, apăsate de un adevăr trist ce se ițește, parcă, în tot mai multe colțuri ale vieților noastre.

Mai mult...

Mai există un rol educativ al presei?

Daniel Săuca Mi-e dor de emisiunea „Rotisorul politic”. Ce vremuri, dom`le! Parcă aș relua emisiunea. Poate că și politicienilor sălăjeni le este dor de „Rotisor”. Așa că, aștept propuneri serioase! Dar, nu despre asta vroiam, de fapt, să vorbesc azi. M-a intrigat un interviu cu Teo Trandafir din „Adevărul” (15 martie 2021). Întrebare: „Are televiziunea, în opinia dumneavoastră, un rol educativ?” Răspuns Teo Trandafir: „Televiziunea nu a avut niciodată rol educativ. Este un business, nu-și propune să te educe, și am spus asta de nenumărate ori. (…) Televiziunea nu este…

Mai mult...

Efectul Miorița online

Românilor, dar nu numai, le place să savureze dulcea și incitanta teorie a conspirației, alimentată după anii ‘90 și de unii politicieni, îndeosebi de cei din est. Ba că americanii nu au fost pe Lună, ba că Elvis și Osama Bin Laden trăiesc, sau chiar că Pământul e plat. Mai nou e cu vaccinul și covidul: că ne pune cip cu vaccinul, că pandemia e o făcătură, că se vrea înjumătățirea populației. Toată lumea e biochimist, medic sau cercetător! De fapt, nu e nimic nou sub soare, metoda se folosește…

Mai mult...

Uitarea în pandemie

Am văzut, în episodul trecut, că pandemia a afectat și răbdarea. Parcă e „altfel”. La fel și uitarea. Destui semeni de-ai noștri au ajuns în situația mankurților, personajele cărora li se șterge memoria pentru a fi robi „perfecți”. Nu puțini nu își mai aduc aminte de lucruri pe care le știau nu cu mult timp în urmă. Uităm, vrem să uităm mai ales pandemia, stările de urgență, de alertă… Vrem să uităm… „Un an în care am pierdut libertatea de mişcare; un an, în care am renunţat de bună voie…

Mai mult...

Unde-s muncitorii?

(…) Trotuarele arată mai rău decât erau înainte de a fi reabilitate: urâte, prăfuite, cu denivelări, iar în multe locuri se termină dalele și începe nisipul. La fel și în Dumbrava, Porolissum, Păcii. Pe strada Corneliu Coposu, zici că ești într-o fundătură de sat. Săpat totul pe margine, niciun muncitor la lucru, deși timpul e bun încă de după Revelion.

Mai mult...

Mai avem răbdare?

S-a citat enorm, cu și fără rost, mai ales dintr-un mimetism de natură educațională, zicerea „Timpul nu mai avea răbdare”. „Spectaculoasă”, probabil, din perspectivă literară, aserțiunea, dacă o fi aserțiune, e ciudată. Ciudată tocmai prin atribuirea de calități umane unui lucru non-uman. Și ce lucru: timpul! Personificare? Antropomorfism? Pandemia, nu pentru puțini, a adus în cugetare, introspecție, atenție, ce-o fi, problema răbdării. Nu mai avem răbdare: nu mai suportăm pandemia; dorim să ne întoarcem la starea de dinainte de pandemie (celebra „reziliență”); vrem, pur și simplu, să scăpăm de izolări,…

Mai mult...

Sănătatea, valoarea supremă

Bolnavii din România se tem să meargă la spital! Și-au pierdut încrederea în sistemul medical. Unora le este teamă pentru că au trecut prin experiențe groaznice sau neplăcute, iar altora le este teamă de ceea ce aud și văd. În spitalele de stat din România, mergi viu și ieși mort, uneori scrum, sau în cel mai fericit caz mergi cu o boală și vii cu alte trei. Cert este că toate aceste goluri nu vor mai putea readuce, prea curând, încrederea în rândul bolnavilor care au nevoie de ajutor, de…

Mai mult...

Despre femei de ziua lor

Ana Berar Patru din cinci români consideră că treburile casnice trebuie făcute de femei. Asta spune o statistică făcută recent. Patru din cinci! Și au fost intervievați și bărbați și femei. Deci să nu ne mirăm că pe umerii femeilor stau atât de multe lucruri. Dumnezeu ne-a făcut fragile, vorba vine, pentru că noi știm că putem duce mult mai mult decât un bărbat. De fapt și bărbații, dacă sunt onești, recunosc asta. Mi-ar place să existe un fel de program care să cuantifice tot ceea ce face o femeie…

Mai mult...

Noi fragmente din haos

Daniel Săuca Dumitru Costin: „Este prima oară în 30 de ani când un lider politic cum este domnul Cîţu a transformat mişcarea sindicală într-o adunătură de hoţi” (adevarul.ro). Atâta mai lipsea, că altfel destui afirmă că mișcarea sindicală e pe ducă, oricum fără puterea (dată de lege) ce o avea înainte de venirea la putere a dlui Emil Boc… Nu la Cluj. „Tânărul care a provocat accidentul cu 23 de răniți din județul Suceava trebuia să fie în carantină. Nereguli și la microbuzul lovit” (libertatea.ro). Orice s-ar spune, în asemenea…

Mai mult...

Sinistrul „firesc”

Practic, nu mai există o săptămână în care să nu asistăm consternați la moartea cuiva în urma unui eșec al celor puși nu doar să vegheze la siguranța noastră, ci să și intervină prompt și profesionist în situații în care viața cuiva mai poate fi salvată în interval de minute. Negocierile (dacă pot fi numite astfel) cu criminalul care a luat doi ostatici și i-a hăcuit, după ce timp de patru ore a urlat de la balconul apartamentului că va face acest lucru, au fost un fiasco și o dovadă că Poliția nu mai are, literalmente, specialiști. Să chemi un negociator pregătit (inclusiv ca studii) necorespunzător, iar acesta să sosească după două ore de la solicitare la locul unei foarte posibile nenorociri este, de departe, primul semn că nu avem nicio șansă atunci când au loc astfel de evenimente. Să justifici spunând că „doi polițiști deloc firavi” s-au luptat să spargă o ușă de apartament folosind cel mai puternic dispozitiv din dotare dar, deși au făcut tot posibilul, nu au reușit, reprezintă o altă mostră de neputință și lipsă de pregătire a unor forțe care, altfel, se autointitulează apărătoare a comunității.

Mai mult...