Sănătatea, valoarea supremă

Bolnavii din România se tem să meargă la spital! Și-au pierdut încrederea în sistemul medical. Unora le este teamă pentru că au trecut prin experiențe groaznice sau neplăcute, iar altora le este teamă de ceea ce aud și văd. În spitalele de stat din România, mergi viu și ieși mort, uneori scrum, sau în cel mai fericit caz mergi cu o boală și vii cu alte trei. Cert este că toate aceste goluri nu vor mai putea readuce, prea curând, încrederea în rândul bolnavilor care au nevoie de ajutor, de îngrijire. Într-o țară normală, pacienţii au nevoie de încredere faţă de sistemul sanitar, încredere care se poate obţine doar cu ajutorul celor care sunt în interiorul sistemului, a celor care activează în acest domeniu. Felul în care sunt trataţi pacienții generează feedback şi duce la creşterea sau pierderea încrederii în actul medical. Cel mai de preţ lucru pe care îl deținem este sănătatea. Din păcate, nu putem să fim tot timpul sănătoşi şi avem nevoie de servicii medicale, servicii cu ajutorul cărora ne redobândim statutul de integritate fizică şi, implicit, psihică. Pentru că, înainte de toate, pacienţii sunt oameni cu toții ar trebui să cunoaștem drepturile fundamentale ale omului: principiul egalităţii în drepturi şi a egalităţii şanselor; dreptul la apărare şi principiul accesului nediscriminatoriu la actul de justiţie; dreptul la viaţă, dreptul la ocrotirea sănătăţii şi dreptul la un mediu sănătos; libertatea individuală şi dreptul la libera circulaţie a individului; viaţa intimă, inviolabilitatea domiciliului şi secretul corespondenţei; libertatea conştiinţei; libertatea de exprimare; libertatea informaţiei; dreptul la învăţătură şi accesul la cultură; dreptul cetăţeanului de a alege şi de a fi ales; dreptul cetăţeanului la iniţiative legislative; dreptul cetăţeanului de a organiza şi participa la întruniri publice; dreptul de asociere; munca şi dreptul la grevă; libertatea economică; dreptul de proprietate privată şi dreptul la moştenire; protecţia copiilor şi a tinerilor; protecţia persoanelor cu handicap; dreptul de petiţionare și dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Pe lângă aceste drepturi, cei din sistemul sanitar trebuie să cunoască şi să respecte drepturile pacientului: respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi a demnităţii fiinţei umane în domeniul ocrotirii sănătăţii; recunoaşterea vieţii umane, a sănătăţii omului ca valoare supremă; orientarea spre menţinerea vieţii, a sănătăţii fizice şi psihice a pacientului în procesul prestării serviciilor de sănătate; respectarea valorilor morale şi culturale ale pacientului, a convingerilor lui religioase şi filozofice; recunoaşterea pacientului, iar în cazurile prevăzute de legislaţie, a reprezentantului său legal (a rudei apropiate), în calitate de participant principal la luarea deciziei privind intervenţia medicală; reglementarea drepturilor, responsabilităţilor şi a condiţiilor de limitare a drepturilor pacientului în scopul protecţiei sănătăţii acestuia şi respectării drepturilor altor persoane, dar și încrederea reciprocă dintre pacient şi lucrătorul medical. Dacă am conştientiza că fiecare om contează şi că nu suntem veşnici, am fi mai buni unii cu alţii, am putea lăsa amintiri frumoase în urma noastră.

Adrian Secelean

Alte articole

Leave a Comment