Sinistrul „firesc”

Dubla crimă din Onești. Nicio vorbă care să evidențieze ceea ce e clar ca lumina zilei. Nicio remușcare care să apară în declarațiile „post mortem” ale celor responsabili, nicio asumare a unui eșec din partea lor. Tragedia din micul oraș băcăuan, în locul căruia putea fi oricare altă localitate din țară – a fost explicată pe cât de alambicat, pe atât de relaxat, de cei câțiva reprezentanți ai autorităților române care înregistrează eșecuri pe bandă rulantă. Practic, nu mai există o săptămână în care să nu asistăm consternați la moartea cuiva în urma unui eșec al celor puși nu doar să vegheze la siguranța noastră, ci să și intervină prompt și profesionist în situații în care viața cuiva mai poate fi salvată în interval de minute. Negocierile (dacă pot fi numite astfel) cu criminalul care a luat doi ostatici și i-a hăcuit, după ce timp de patru ore a urlat de la balconul apartamentului că va face acest lucru, au fost un fiasco și o dovadă că Poliția nu mai are, literalmente, specialiști. Să chemi un negociator pregătit (inclusiv ca studii) necorespunzător, iar acesta să sosească după două ore de la solicitare la locul unei foarte posibile nenorociri este, de departe, primul semn că nu avem nicio șansă atunci când au loc astfel de evenimente. Să justifici spunând că „doi polițiști deloc firavi” s-au luptat să spargă o ușă de apartament folosind cel mai puternic dispozitiv din dotare dar, deși au făcut tot posibilul, nu au reușit, reprezintă o altă mostră de neputință și lipsă de pregătire a unor forțe care, altfel, se autointitulează apărătoare a comunității. Renumiți psihologi, profesori în criminologie – materie care studiază, printre multe altele, comportamentul infracțional, îndeosebi al criminalilor, au spus în urma acestei duble crime că este de neînțeles cum într-un interval de timp atât de mare de timp în care au existat toate premisele că o nenorocire va avea loc, oamenii legii nu au acționat prin cel puțin două mijloace esențiale, care în mod cert ar fi salvat viața celor doi oameni: coborârea în rapel a mascaților și spargerea acelei uși nenorocite, de parcă ar fi fost vorba de o ușă de la Tezaurul Băncii Naționale. 

Criminalul avea un istoric ce putea fi consultat în doar câteva secunde de autorități: în 1987, el fusese condamnat la 3 ani şi 6 luni de închisoare pentru furt calificat, în 1991 la un an şi 6 luni tot pentru furt, în 2003 la 6 luni închisoare pentru vătămare corporală gravă, iar în 2010  la 28 zile de închisoare, în Italia, pentru conducere sub influenţa alcoolului sau a stupefiantelor. Bărbatul a publicat pe Facebook și o înregistrare video în care ameninţa că se va răzbuna pentru pierderea apartamentului, dacă nu i se dă curs plângerilor penale numeroase pe care le făcuse. Bărbatul l-a acuzat pe executorul judecătoresc că a venit cu jandarmii şi i-a scos familia din casă în 2010. „Familia mea a fost ameninţată cu arma de foc. Dacă nu se lămureşte această situaţie, cu arma de foc voi face şi eu dreptate”, clama el în înregistrarea de opt minute. Tot pe aceste rețele de socializare, un psiholog ar fi putut observa cu ușurință ceea ce mulți oameni care nu sunt de profesie au observat, de altfel: omul avea tendințe psihotice, un narcisism în doze ce puteau ridica semne de întrebare și care putea fi corelat cu multe alte semne ascunse, existente în postările sale. Mai important, totul putea fi pus cap la cap cu ceea ce făcea, de ore bune, pe viu în fața celor 35 de polițiști care nu prea păreau îngrijorați de ceea ce se întâmpla deasupra lor.

Ar fi multe de spus despre această nenorocire, alta care vine peste noi, alta care ne avertizează că suntem descoperiți, singuri, victime sigure în fața unor dezaxați care acționează cât se poate de previzibil în situațiile în care se găsesc: pentru că dacă un astfel de om răcnește timp de patru ore, de zeci de ori, că bagă cuțitul în ostatici, tu, ca psiholog, polițist, specialist, negociator trebuie să știi că acest lucru este extrem de probabil să se întâmple! Quod erat demonstrandum! O armată de oameni a privit, timp de ore, filmul al cărui final era deja clar. Cu toate acestea, nimic din ceea ce putea fi făcut pentru ca oamenii să aibă cu adevărat o șansă, nu s-a făcut, iar ceea ce s-a făcut a fost greșit și neprofesionist. Răstimp, ne-am umplut de comisii și comitete „atopice”, de apărare, de protejare, de grijă nețărmurită. Le mai și plătim. În fapt – eczeme care rod bugetul și, concret, nu prea fac mare lucru (ba fac: bani! 1.200 de lei pe ședința de câteva zeci de minute, membrii ATOP-ului sălăjean, de exemplu). Autoritatea teritorială de ordine publică, un organism a cărui activitate nu prea se vede concret nicăieri, plus alte specimene de acest gen care stau agățate prin administrații – comisii de ordine publică de prin primării și altele – care nu fac nimic niciodată, doar se întrunesc și scriu rapoarte -plus marele responsabil, aparatul polițienesc român, dovedesc, încă o dată, că menirea lor pe pământ românesc este cel puțin discutabilă, în contextul în care asistăm la astfel de nenorociri. Am avut și am un respect deosebit pentru munca polițiștilor. Știu ce înseamnă, știu ce presupune, știu și ce sacrificii cere această profesie, zi și noapte.

Nu aș arunca anatema în mod generalizat, pe cei care își fac datoria așa cum știu mai bine, ci pe cei responsabili, care, de la dotare și până la cerințe, exigență, professionalism etc nu reușesc să facă acest aparat să funcționeze astfel încât să nu mai murim în mâinile destinului ori ale unor bolnavi. Unul dintre cei mai mari psihologi criminaliști ai României, profesorul Tudorel Butoi – un om pe care l-am ascultat cu gura căscată ore în șir, în facultate – a evidențiat slaba pregătire a celor care au intervenit și au eșuat, în cele din urmă, în salvarea celor doi bărbați. „Se remarcă faptul că s-a glisat de la negociere la confruntare armată. N-am vorbit de negociere? N-a spus ăla că i-a luat apartamentul, că e nedreptățit, că vrea recompensă și că vrea să negocieze”, s-a întrebat retoric Tudorel Butoi. „Păi în secunda doi ești la ușa omului cu reprezentanții de la firma aceea cu care se află omul în litigiu, cu geantă cu banii și stați de vorbă. Nu trebuie să ne împușcăm și să ne omoram unii pe alții. Pentru faptul că într-o negociere îi ofereai nebunului medierea cu un judecător, cu un avocat, cu un expert, o compensație în bani, cu condiția să elibereze oamenii”,  a adăugat reputatul psiholog criminalist.Toți specialiștii care au avut, în aceste zile, apariții televizate pe marginea acestei tragedii au spus la unison că, dacă orice negociere profesionistă ar fi eșuat și după ce doleanțele persoanei ar fi fost îndeplinite până la ultima, se putea folosi o grenada luminoasä-sonică, care l-ar fi neutralizat temporar pe bărbat iar abia în cele din urmă, ca ultimă soluție, un lunetist ar fi reprezentat alegerea finală ce trebuia luată în calcul cu fermitate și rapiditate atunci când au existat, clar, toate premisele că va avea loc o nenorocire. Degeaba! Nici negociere nici îndeplinirea doleanțelor, nici grenade sau alte variante care să evite moartea cuiva, nu au fost puse în aplicare. Doi oameni au ajuns în groapă din vina unui sistem slab pregătit, prost dotat, iar cei care trebuie să răspundă pentru aceste vieți pierdute nu vor plăti așa cum ar trebui, însă vor avea pe conștiință toată viața aceste victime și pe cele care, într-un sinistru “firesc”, vor mai urma. În rest, pământ și garoafe peste oameni nevinovați, frustrare și durere pentru tot restul vieții pentru familiile acestora.

Praf în vânt sunt și explicațiile întinse pe zeci de pagini când de fapt ceea ce ar mai conta ar fi o asumare a unui eșec clar ca lumina zilei, din partea adevăraților vinovați. Da, le-aș da acestor oameni salarii de 5.000 de euro, bonuri de vacanțe in Mallorca, bonusuri, sporuri, antene, haine, mese gratuite și tot ce vor pe lumea asta, doar să știu că dacă vreodată ajung în vreo astfel de situație, nu voi ajunge pământ iar ei nu-și vor arcui umerii, explicând ca într-un film prost de ce NU a reușit operațiunea de salvare. De la cuțit, de la armă, de la foc de la orice. La noi e cu “nu” în față, mereu, iar eșecul pare a fi o normalitate protejată prin lege.

Notă:

După închiderea ediției, la orele serii, ministrul afacerilor interne, Lucian Bode a anunțat primele măsuri luate în acest caz. Șefii IPJ Bacău și ai Poliției Onești (și adjuncții) au fost schimbați din funcție urmând să primească alte posturi. Totodată, ministrul internelor a spus ca a fost sesizat Parchetul competent. Lucian Bode a admis că această operațiune a fost un eșec, exprimându-și regretul că cei doi oameni nu au putu fi salvați din cauza  gestionării defectuoase a operațiunii, a minimizării gravității evenimentului și a relaționării greșite între factorii de comandă. Totodată, șefii poliției băcăuane și cei ai Poliției Onești nu au informat complet și la timp conducerea ministerului cu privire la adevărata stare de fapt de la fața locului – acestea fiind doar câteva din concluziile prezentate, miercuri seara, de ministrul Lucian Bode.

Alte articole

Leave a Comment