Paula Todoran, atleta care a făcut ocolul Pământului de două ori: „Nemţii îşi schimbă maşinile dacă parcurg distanţa pe care eu am alergat-o în timpul antrenamentelor şi la concursuri”

După retragerea din activitate a aruncătorului de greutate, Gheorghe Guşet, Paula Todoran a rămas singura sportivă cu care Sălajul se poate mândri în atletism la nivel de seniori. La Clubul Sportiv Municipal Zalău, unde este legitimată Paula Todoran, activează şi Daniela Cîrlan, originară din Sibiu, dar aceasta îşi desfăşoară toată activitatea în oraşul natal. Cîrlan şi-a îndeplinit baremul de calificare la Jocurile Olimpice din acest an, programate la Rio de Janeiro, dar trebuie să-şi reconfirme baremul. Şanse de a ajunge la Olimpiadă are şi Paula Todoran, iar prima cursă în care sportiva pregătită de Mirel Seişanu va încerca să-şi îndeplinească baremul este Maratonul de la Sevilla, programat duminică. Paula Todoran, care a parcurs peste 90.000 de kilometri în cei peste 18 ani de atletism, a fost desemnată în ultimii ani cea mai bună sportivă a judeţului în probele olimpice.

„Din luna decembrie, am început nişte etape dure de pregătire”

Reporter: Din nou, pe primul loc în topul celor mai buni sportivi din Sălaj. Eşti mulţumită de ce ai realizat în 2015?
Paula Todoran: Da, sunt mulţumită de îndeplinirea obiectivelor faţă de club, în special de faptul că am obţinut două titluri de campioană naţională la maraton şi semimaraton. Sunt mulţumită de prestaţia mea la Cupa Europei, în cursa de 10.000 de metri (locul 13, n.r.). Nu sunt mulţumită de cursele de maraton de la Campionatul Mondial şi Campionatul Balcanic de maraton dar, se pare că pentru un maraton reuşit trebuie sa prinzi o zi în care să ai o stare perfectă. Voi căuta acea zi în 2016.
Rep.: 2016 este un an important pentru mulţi sportivi din România, la fel, şi pentru tine, care ai, în continuare, şanse de a ajunge la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro. Ai un program special, pentru a putea realiza baremul de Olimpiadă?
P.T.: Încă din decembrie 2015, am început nişte etape dure de pregătire. Am un volum mare de alergare la intensităţi apropiate de cele cerute pentru parcurgerea maratonului sub două ore şi 45 minute. Am un program echilibrat de odihnă şi alimentaţie, dar şi o stare psihică bună.
Rep.: Pe lângă tine, în cadrul secţiei de atletism de la CSM Zalău se află şi Daniela Cîrlan, care va trebui să-şi reconfirme baremul pentru a ajunge la Rio. Care este relaţie dintre tine şi atleta din Sibiu?
P.T.: Ca să vorbeşti despre o relaţie, cred că trebuie să ai întâlniri cu persoana respectivă, să ai comunicare. Eu mă văd cu Daniela Cîrlan de două ori într-un an, ne salutăm respectos şi atunci o întreb în ce formă sportivă se află, cum îi merge pregătirea… În rest, o respect pentru munca pe care o depune în antrenament şi pentru faptul că se străduieşte să se menţină în fruntea alergătoarelor de distanţa lungă din România. Nu comentez unele intervenţii răutăcioase ale ei la adresa mea pe site-urile de socializare, pentru că ştiu că sunt doar influenţele negative ale unor persoane care nu au altceva mai bun de făcut în lumea asta decât să-şi alimenteze energiile interioare din conflicte, bârfe sau minciuni.
Rep.: Ai făcut vreodată un calcul cu distanţa pe care ai parcurs-o până acum la antrenamente şi în timpul curselor?
P.T.: Peste 90.000 de kilometri. În 2017, voi trece peste o sută de mii de kilometri. Nemţii îşi schimbă maşinile dacă parcurg distanţa pe care eu am alergat-o în timpul antrenamentelor şi la concursuri.

„Nu ştiu dacă sunt cel mai favorizat sportiv de la CSM Zalău”

Rep.: Se spune că eşti cel mai favorizat sportiv din cadrul Clubului Sportiv Municipal Zalău. Este adevărat?
P.T.: Nu ştiu… Ştiu doar că de câţiva ani, sunt cel mai bun sportiv al CSM-ului şi că în cei 12 ani de când sunt legitimată la acest club, am câştigat peste 70 de medalii, că am reprezentat clubul şi municipiul Zalău la multe Campionate Mondiale, Europene şi Balcanice. Dacă pentru toate acestea ar trebui să fiu puţin favorizată… înseamnă că merit să fiu. În orice domeniu, orice valoare este favorizată – în sensul bun al cuvântului.
Rep.: Anul trecut ai abandonat cursa de maraton din cadrul Campionatului Mondial. Ai întâmpinat, într-adevăr, probleme de sănătate sau ai simţit că nu vei face faţă cursei până la final?
P.T: Am spus-o imediat după cursă, o mai spun şi acum, am avut o problemă de sănătate cu o săptămână înainte şi în timpul acesteia. Pregătirea pe care am făcut-o a fost foarte bună şi cred că dacă nu aveam probleme cu stomacul, aş fi făcut o cursă reuşită.
Rep.: Anul trecut ai sărbătorit „majoratul” în atletism. Cum au fost pentru tine toţi aceşti 18 ani?
P.T.: Nişte ani încărcaţi, cu muncă, cu satisfacţii, uneori cu dezamăgiri, dar acestea au fost trecătoare. Nişte ani în care m-am format profesional, mi-am format un caracter de care sunt mulţumită, mi-am câştigat prin rezultate stima celor din jur şi deseori admiraţia lor. Nişte ani în care am încercat mereu să mă autodepăşesc şi să-mi stabilesc recorduri personale remarcabile.
Rep.: Care este cea mai importantă medalie pentru tine dintre cele obţinute în cei 18 ani?
P.T.: Dacă mă gandesc bine, cred că medalia de aur castigată în 2010, la Campionatul Balcanic de Maraton, de la Kavarna, un rezultat care mi-a dat încredere că aş putea deveni specialistă în proba de 42,195 kilometri, cea mai lungă probă de alergare din atletism.
Rep.: De câţiva ani eşti şi cadru didactic la Liceul cu Program Sportiv „Avram Iancu” Zalău. Este greu să faci faţă pe două fronturi?
P.T.: Am câteva ore pe săptămână la Liceul cu Program Sportiv „Avram Iancu” Zalău, pentru a-mi face ucenicia în această profesie şi pentru a putea participa la gradele didactice. Acele ore nu m-au încurcat şi nici nu mă încurcă în a-mi face programul de antrenament, chiar mă ajută în pregătirea psiho-profesională şi mă scot puţin din monotonia pe care pregătirea de maraton şi-o impune.

„Medicii nu ar trebui să le elibereze elevilor scutiri medicale pentru motive minore”

Rep.: Sunt mulţi elevi care vin cu scutiri medicale la orele de educaţie fizică şi sport?
P.T.: Eu predau la o clasă cu program sportiv, iar la clasele de profil din cadrul LPS „Avram Iancu” Zalău, scutirile la orele de sport sunt doar în situatii de excepţie (accidentări sau viroze). Am auzit, însă, că la nivel naţional, numărul scutirilor la orele de sport a crescut într-un mod alarmant în ultimi ani şi cred că este o mare greşeală a medicilo. Ei nu ar trebui să le elibereze elevilor scutiri de pentru motive minore, adică să încurajeze lipsa de mişcare şi comoditatea.
Rep.: Ce ar trebui făcut pentru a-i atrage pe copii, din nou, spre mişcare?
P.T.: Principalele cauze care au dus la un interes scăzut din partea copiilor pentru mişcare sunt: invadarea vieţii noastre cu mijloace electronice de toate tipurile, lipsa conştientizării elevilor şi a părinţilor acestora cu privire la beneficiile mişcării şi activităţilor sportive de orice fel şi inexistenţa unor spaţii adecvate şi primitoare, unde să se poată practica sportul. Cred că prin organizarea cât mai multor întreceri sportive, prin informarea în masă a efectelor pozitive ale practicării sportului şi prin promovarea sistematică a celor ce practică cu succes sportul, vom putea insufla tinerilor dorinţa de recreere prin mişcare sau de practicare a sportului de performanţă.
Rep.: Dacă nu ar fi fost atletismul, ce alt sport crezi că ţi s-ar fi potrivit?
P.T.: Poate, nimic altceva. Aşa a fost să fie – atletismul. Prin constituţia mea, prin ambiţia fără egal, am fost făcută pentru atletism. Primii paşi în atletism i-am făcut la şcoala din Românaşi, cu profesorul Coblişan Cosma, apoi, în clasa a VI-a am fost descoperită de profesorul Mirel Seişanu, cel cu care mă pregătesc şi în prezent. El este omul care mi-a insuflat dragostea pentru atletism, cel care mi-a şlefuit personalitatea sportivă şi care mi-a insuflat plecarea înspre valorile vieţii: respectul, demnitatea, modestia şi înţelepciunea.

Se pregăteşte în condiţii improprii

Rep.: În ultimii ani, atleţii din Zalău s-au confruntat cu reale probleme din punct de vedere al condiţiilor de pregătire. Chiar zilele trecute, te-am văzut alergând pe mocirla de pe Stadionul Municipal, pentru că zgură nu mai poate fi numită. Se mai poate vorbi în aceste condiţii despre performanţă şi despre trasarea unor obiective în competiţiile naţionale şi internaţionale?
P.T.: Da, se mai poate vorbi… Însă, trebuie să depui eforturi duble şi să ai o ambiţie mult mai mare pentru a ajunge la obiectivul propus. Din cauza condiţiilor proaste de pregătire, pot să apară accidentări nedorite şi este păcat de toate eforturile tale pentru îndeplinirea obiectivelor propuse sau pentru împlinirea visurilor tale.
Rep.: Starea de sănătate este cel mai important factor în viaţa unui sportiv de performanţă. Ai fost vreodată la un pas de a pune punct sportului de performanţă din cauza accidentărilor?
P.T.: Din moment ce sunt înaintea Jocurilor Olimpice din 2016 şi cu o dorinţă arzătoare de a alerga un maraton, înseamnă că toate accidentările şi alte probleme de sănătate avute în anii anteriori, le-am depăşit. Nu am avut niciodată gândul de a renunţa la performanţă, pentru că sportul te învaţă cum să depăşeşti toate obstacolele şi greutăţile apărute în calea ta.
Rep.: Cum vezi viitorul atletismului sălăjean?
P.T.: Atâta timp cât la Liceul cu Program Sportiv „Avram Iancu” Zalău şi la Clubul Sportiv Şcolar sunt încă oameni pasionaţi şi inimoşi, care descoperă an de an talente în atletism, şi dacă vor ştii şi vor putea să îndrume acele talente spre Clubul Sportiv Municipal Zalău, cred că atletismul sălăjean mai are ceva de spus în viitor.
Rep.: Ce îţi propui în următorii ani?
P.T.: Multe… ca orice om. În primul rând, împlinirea pe plan personal şi profesional. Apoi, să alerg cât mai mult şi cât mai bine, să reprezint încă mulţi ani Sălajul şi România la cât mai multe Campionate Mondiale, Europene şi Balcanice.
Rep.: Putem vorbi de ultimul „tren” în ceea ce priveşte calificarea la o ediţie a Jocurilor Olimpice?
P.T.: Nu, fiindcă mai am multe de spus în atletismul românesc şi internaţional. Este adevărat că îmi doresc foarte mult să ajung la Rio, iar prima şansă de a obţine baremul o am chiar la finalul acestei săptămâni, la Maratonul de la Sevilla.

Alte articole

Leave a Comment