Cele mai vechi înjurături în limba romană, pe care le foloseşti şi astăzi

Înjurăturile fac parte din vocabularul oricărui roman şi din marea masă de cuvinte folosite zilnic, conţinând uneori cuvinte ale căror înţeles trebuie aflat prin verificarea unui dicţionar roman online. Prin urmare, acestea au devenit o obişnuinţă, fiind utilizate atât în situaţii pozitive sau fericite, cât mai ales în cazul unor conflicte sau nedreptăţi.

Cu toate că înjurăturile sunt considerate a fi mai degrabă o supapă de refulare a frustrărilor acumulate de oameni în viaţa de zi cu zi, există unele teorii care susţin că acestea reprezintă, de fapt, o altă formă de agresiune, una verbală. Totuşi, înjurăturile reprezintă un adevărat exerciţiu de creativitate, dar din cauza conţinutului – principalele teme întâlnite fiind legate de sex, religie sau activităţi excretoare – acestea sunt considerate un tabu în toate societăţile.

Însă, nu este de neglijat faptul că înjurăturile aduc o încurcătură emoţională puternică asupra centrului cerebral responsabil cu emoţiile şi sistemul limbic. Aceste lucruri sunt demonstrate de cercetări realizate de specialişti în domeniul neurobiologiei. Totodată, există şi o afecţiune, sindromul Tourette, care pe lângă alte caracteristici şi ticuri, precum clipitul, o mică parte a persoanelor care sunt afectate de acest sindrom, aproximativ 10-20%, scapa involuntar înjurături. Restul oamenilor trebuie să apeleze la autocenzura pentru a nu folosi un astfel de limbaj, însă gradul de autocenzura diferă de la un individ la altul, în funcţie de nivelul de cultură al fiecăruia.

Istoria înjurăturilor româneşti

Acest obicei nu este specific românesc şi nu este unul apărut odată cu modernizarea şi dezvoltarea cognitivă a oamenilor. Înjurăturile există încă din cele mai vechi timpuri, reprezentând o metodă de răzbunare a strămoşilor pe zeităţi când aceştia nu aveau noroc la vânătoare. De-a lungul timpului însă, acesta s-au mai transformat, dacă la începuturi acestea se manifestau şi fizic, în prezent, înjurăturile au ajuns să fie doar o metodă de exprimare a frustrărilor, deşi uneori acestea pot degenera şi în violenţă fizică.

De asemenea, în trecut, înjurătură avea şi un caracter sacru, fiind considerată chiar şi o formă de blestem aruncat asupra celui vizat, fie din cauză că nu şi-a respectat jurământul său a avut o atitudine injustă, fiind mincinos, nedrept sau las. De aceea, cei care erau cansiderati a avea acesta putere de a influenţa destinele erau foarte temuţi, cu atât mai mult cu cât puterea acestui blestem sau a cuvântului era aceea de a îndrepta o nedreptate.

Prin urmare, oamenii au această obişnuinţă în sânge, tendinţa către înjurături putând fi controlată datorită educaţiei primite acasă şi cea primită în sistemul oficial, precum şi prin influenţa mediului social în care omul creşte şi se dezvoltă.

Cum s-au schimbat înjurăturile româneşti de-a lungul timpului?

Există o vorbă populară care spune că “romanul s-a născut poet”, iar această caracteristică specifică poporului român poate fi, cu uşurinţă, observată şi în ceea ce priveşte varietatea de înjurături pe care acesta le foloseşte. Deşi toate înjurăturile au la baza aproximativ 4 teme principale, dacă pot fi numite aşa – sexul, religia, activităţi excretoare şi cuvântul “mama” fiind cele mai întâlnite în construcţiile injurioase – numărul şi varietatea acestor sunt nelimitate.

Astfel că, dacă înjurăturile privind divinitatea au apărut înainte de creştinism – când strămoşii se răzbunau pe întruchipările zeilor – cele legate de mama au apărut în vremea matriarhatului, pe când mama era considerată o protectoare şi chiar o divinitate.

Deşi nu s-au păstrat într-o formă scrisă, înjurăturile au existat dintotdeauna în toate culturile, cele mai vechi fiind cele pe teme religioase – “crucea mă-tii”, “grijania şi anafura mă-tii” – urmate de organele sexuale feminine şi masculine.

Cu alte cuvinte, înjurăturile nu s-au schimbat prea mult de-a lungul timpului, în majoritatea regiunilor ţării fiind aceleaşi de pe vremea bunicilor şi străbunicilor, singurele mici diferenţe fiind legate de lexic şi pronunţie. Conform lingvistului Stelian Dumistracel, doar în zona Transilvaniei au intervenit influenţe din limba maghiară şi în ceea ce priveşte înjurăturile.

Gramatica înjurăturilor

Pornind de la înjurăturile simple, precum “ceapă mă-tii”, “anfura mă-tii” sau “grijania mă-tii” până la repetiţiile inversate “fir-ar al dracului să fie” şi “arză-l să-l arză” şi chiar auto-injuratura “lua-m-ar dracu” sau “fir-ar să fiu”, toate acestea sunt construcţii injurioase specifice poporului român.

Însă, odată ce situaţia se agravează şi înjurăturile trec într-o nouă etapă, prin urmare aceasta este aplificata, singura limita fiind imaginaţia fiecăruia. Astfel că poate fi creată o înjurătură chiar şi cu cele mai noi cuvinte aflate într-un dex online de definiţii. În plus, dacă la acestea se mai adaugă şi neamul său morţii (“cu tot neamul lui”, “morţii lui”), înjurăturile sunt şi mai puternice.

Totodată, se pare că gramatica era foarte importantă pentru crearea unei înjurături are să-l satisfacă pe cel care le adresează, majoritate înjurăturilor folosind conjunctivul – “să te ia dracu” – condiţionalul – “lua-te-ar dracu” – sau imperativul – “ducă-se învârtindu-se”. Prin urmare, romanii sunt buni cunoscători ai limbii române şi a tradiţiilor strămoşeşti.

Înjurături amuzante şi inedite

Orice străin care doreşte să înveţe limba romana, primele pe care le învaţa sunt înjurăturile, de obicei aceste fiind expuse de prieteni binevoitori. La fel este şi în cazul copiilor mici, pe care unele rude sau unii prieteni şi chiar părinţii îi învaţa anumite înjurături, pe care le fac să sune mai inocent şi copilăresc, spre amuzamentul adulţilor.

Însă, acest comportament este destul de prezent şi în comunitate şi, uneori, chiar pe micile ecrane, anual fiind date foarte multe amenzi deoarece nu s-au respectat regulile de conduită morală.

Ţinând cont de plajă extrem de vastă şi variată a înjurăturilor din limba romana, DexOnline.net a notat o foarte mică pare dintre cele mai amuzante sau inedite înjurături utilizate de romani şi care pot fi redate:

  • “Aghesmuirea mamii lui”, “Scrisu’ şi vascrisu’ mă-tii”, “Pasculita mamii lui”;
  • “Dorohoiu’ mă-tii”, “Remezau’ mă-tii”;
  • “Tu-ţi avionul şi bombardierele lui Saddam Hussein”;
  • “Tu-ţi dumnecatu’ mă-tii”.