Comuna Creaca are o poziție privilegiată. Este situată strategic la intersecția DJ 191 Zalău-Jibou cu DJ 108A Românași-Jibou, șosea ce însoțește Valea Agrijului până la vărsarea acesteia în râul Someș. Această zonă a fost martora multor evenimente istorice. Nu este de mirare așadar că localitățile aparținătoare sunt atestate documentar din timpuri străvechi: Creaca (1385), Borza (1469), Brebi (1385), Brusturi (1585), Jac (1499), Lupoaia (1469), Ciglean (1545) și Prodănești (1430). Poziția privilegiată a localităților comunei Creaca este potențată de cadrul natural mirific, localitățile acesteia fiind situate pe cursurile Văii Agrijului și ale afluenților acesteia, înconjurate de dealuri împădurite. Întreaga regiune are un mare potențial turistic, pe teritoriul comunei aflându-se obiective turistice naturale sau istorice. Însă principala atracție turistică o reprezintă cele 6 biserici de lemn declarate monument istoric. Nu cred să mai fie vreo altă comună în județul Sălaj, pe teritoriul căreia să se afle atât de multe biserici de lemn.
Fără a avea pretenția unei prezentări exhaustive, acest lucru nefiind posibil în cadrul unui singur articol, voi încerca o prezentare (poate sibiectivă) a acestor construcții ce dăinuie de peste trei veacuri. Câteva precizări de ordin general se impun. Chiar dacă bisericuțele de lemn (spun bisericuțe pentru că în ciuda dimensiunilor exterioare aparent impresionante, spațiul interior este realmente mic) par la prima vedere identice și vizitarea lor poate părea monotonă, plictisitoare, la o privire mai atentă este imposibil să nu remarci diferențe notabile, fie în arhitectura construcției, dar mai ales în detaliile ornamentale.
Un posibil traseu turistic de vizitare a bisericilor depinde de punctul de plecare. Acesta poate fi municipiul Zalău – orașul reședință de județ. Însă la fel de bine se poate concepe un traseu pornind din Jibou (important nod de cale ferată) sau pornind dinspre amontele văii Agrijului (pentru turiștii care vin dinspre Cluj). De fapt acestea sunt cele trei axe pe care se desfășoară localitățile comunei și implicit pe axele Zalău – Creaca, Jibou – Creaca sau Românași – Creaca se află situate și bisericile de lemn. Dacă-ți propui să vizitezi toate cele 6 biserici de lemn din comună într-o zi, acest lucru este posibil dacă-ți organizezi bine timpul. Chiar dacă distanțele dintre ele nu sunt mari, dispunerea pe cele trei axe poate fi un impediment.
Biserica de lemn din Brebi
Dacă vii dinspre Zalău, după ce ieși din Ortelec (sat aparținător orașului) și lași în dreapta semeața culme a Moigradului, dincolo de care se află Castrul Roman de la Porolissum, ajungi repede în primul sat al comunei Creaca: Brebi. Este un sat a căror case sunt dispuse de-a lungul șoselei și de-a lungul uliței care din curba de dinaintea școlii, o ia la stânga. Pe această uliță asfaltată până într-un punct, se află atât biserica nouă, de zid, cât și biserica de lemn. Poți ajunge cu mașina până lângă biserica de lemn, însă e indicat să lași mașina în parcarea de lângă biserica de zid, iar de acolo în 2-3 minute ești la cimitirul vechi în care se află și biserica monument istoric.
Având hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” – hramul pe care-l au cele mai multe biserici de lemn din Sălaj – biserica de lemn din Brebi datează din anul 1759 așa cum reiese dintr-o inscripție. Urcând scările de beton, silueta zveltă a bisericii se profilează pe coama dealului, printre pomi fructiferi și morminte vechi sau mai noi. Ca majoritatea bisericilor de le Valea Agrijului, forma de plan este dreptunghiulară, cu absida decroșată pătrată, cu consolele îmbinate în sistem ”coadă de rândunică” și grinzi fixate de stâlpi cu cuie de lemn. Biserica din Brebi are totuși câteva particularități cum ar fi prispa foarte îngustată prin lărgirea peretelui exterior, brâul median ce înconjoară pereții decorat cu chenar cu romburi încadrat de ”frânghie”. Portalul se află pe latura de sud și este împodobit cu profiluri în frânghie și geometrice, cu rozete și viță de vie. Desigur, vei turistul va remarca turla bisericii cu al său balcon închis cu scânduri. Câte trei ”ochiuri” circulare sunt decupate pe fiecare latură – acest detaliu cred că este unic la bisericile din Sălaj.
Biserica de lemn din Creaca
Revenind la șoseaua principală și continuând drumul spre Jibou, se ajunge după doar câteva minute de mers cu mașina în centrul de comună, în Creaca. După ce se lasă școala cu nume de împărat roman – Marcus Aurelius – în stânga, se ajunge la intersecția principală, acolo unde ce întâlnesc cele trei axe amintite mai sus. Chiar în intersecție, se află cele două biserici, despărțite de monumentul închinat eroilor satului și de răstignirea veche de lemn ce datează din 1935. Intrarea în curtea a ceea ce era odată cimitirul satului, se poate vedea acest lucru după câteva pietre funerare foarte vechi, se face printr-o poartă monumentală de lemn. Cei patru stâlpi susțin un acoperiș îmbrăcat în șiță. Biserica de lemn are hramul ”Sfântul Nicolae” și datează din anul 1710 așa cum reiese din inscripția de la intrare. Bătrânii satului spun că biserica afost strămutată de trei ori până să ajungă pe actualul amplasament.
Planul bisericii, comun majorității bisericilor din Transilvania și deci și din Sălaj, e caracterizat prin dispunerea celor trei încăperi: pronaos, naos și altar. Biserica nu are abside laterale. Absida altarului este vizibil marcată de retragerea pereților laterali față de linia naosului. Pe latura de sud, acolo unde se află și portalul, biserica are o prispă ce se întinde pe toată lungimea bisericii, acoperișul îmbrăcat în șiță este susținut de cosoroabe și stâlpi ornați cu motive geometrice și cu roze. Ancadramentul portalului este simplu, ornat cu trei rânduri de ”funii”. La bază, de o parte și de alta a ușii de lemn prevăzută cu zăvor și cheie din același material, sunt sculptate două roze mari. Turnul bisericii este zvelt, balconul este deschis iar pe fiecare latură are două ferestre circulare.
Biserica de lemn din Jac
Ca să ajungi în Jac, din centrul localităţii Creaca trebuie să urmezi drumul ce duce spre Românași. Este un drum recent modernizat, așa că nu-ți trebuie mai mult de câteva minute să ieși din Creaca și după ce parcurgi în linie dreaptă șoseaua paralelă cu Valea Agrijului, ajungi în Jac. Satul nu se întinde de-a lungul șoselei principale, deși sunt câteva case și aici. Dintr-o intersecție în mijlocul căreia tronează statuia împăratului roman Marcus Ulpius Traianus (98-117) drumul o ia la dreapta printr-o zonă extrem de pitorească. Drumul duce în satul Jac și mai departe în cătunul Viile Jacului iar dincolo drumul de țară duce spre Moigrad și castrul roman de la Porolissum. De fapt indicatoul din intersecție arată acest lucru. Spre diferență de alte sate situate la șosea, în Jac vei găsi mai multe case tradiționale deși și aici modernismul și-a făcut loc. Biserica de zid este impunătoare și se află lângă școală. Un parc de joacă pentru copii se află dincolo de gardul școlii.
S-ar putea să ai ceva probleme în găsirea bisericii de lemn. Nu se află în apropierea celei de zid, așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor ci mult mai departe, pe o uliță în pantă ce trece pe lângă căminul cultural. Se poate urca cu mașina până sus, la ultimele case însă este o aventură din cauza drumului neasfaltat și al șanțurilor săpate de șiroaiele de după ploi. Cel mai bine este să lași mașina la baza pantei și să urci pe jos. Mai ales că la un moment dat, cărarea se distinge prin balustrada de metal ce însoțește scările ce duc spre cimitir. Pe măsură ce urci, panorama satului devine tot mai cuprinzătoare.
Biserica de lemn din Jac este una dintre cele mai frumoase. Pe o fundație de piatră se înalță zidurile din bârne late cioplite ale bisericii. O tablă bătută în cuie pe peretele vestic demonstrează că biserica a fost restaurată în 2010 de arhitectul Niels Auner, cel care recent a lansat cartea ”100 de biserici de lemn restaurate. 1972-2012”. Hramul bisericii este ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și a fost ridicată în 1756. Intrarea se face de pe latura sudică de pe prispa înaltă. Portalul impunător are stâlpii laterali lați decorați cu motivul funiei dar și cu romburi. Pe stâlpul din dreapta se vede orificul prin care se intruducea cheia de lemn, însă probabil pentru siguranță s-a montat și un zar clasic de metal. Două rozete mari sunt sculptate la baza stâlpilor ce încadrează ușa. Încă se mai vede pe ușă o icoană a mântuitorului, iar deasupra sătenii au agățat o ștergură tradițională cu motive florale ”în chelin” cu ”ciucuri”. Planul este dreptunghiular, bârnele sunt îmbinate în sistem ”coadă de rândunică”. Altarul este prevăzut cu un geam decapat în formă de cruce. Turnul nu este atât de înalt însă se remarcă geometria acestuia. Până la balcon este pătrat pentru ca aopi să continue în plan octoginal. Pe pereți se disting urme ale picturii care odată împodobea biserica.
Biserica de lemn din Brusturi
Revenind la şoseaua principală Românaşi – Creaca, aproape de intersecția cu statuia, se află drumul care duce perpendicular pe Valea Agrijului dincolo, spre satul Brusturi. Acesta alături de Lupoaia și Borza sunt satele situate pe malul drept al Agrijului, sub liziera pădurii. Brebi este un sat uitat d elume în care viața decurge în ritm lent, dictat de muncile agricole. Casele sunt înșirate cuminți de-a lungul drumului pietruit. În ceea ce pare a fi centrul satului, judecând după biserica de zid și după ”Bufet”, o uliță se desprinde la stânga. După nici 100 de metri când ai impresia că intri în pădure, o poartă de fier decorată cu motive creștine duce în cimitir. Treptele urcă pe sub stejari stufoși spre biserica de lemn. Trebuie spus că din păcate, acesta se află într-o stare de degradare accentuată. Acoperișul de șindrilă este în mare parte compromis. Ca să salveze ceea ce se mai poate salva, sătenii au avut ideea (nefericită din punct de vedere estetic) de a acoperi biserica cu fâșii de carton asfaltat. Astfel că imaginea de ansamblu a bisericii are de suferit. Hramul acesteia este ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și a fost construită în anul 1701. Pictura pe pânză aplicată pe pereții de lemn datează din secolul XIX. Planul este dreptunghiular iar absida altarului poligonală. Bârnele pereților sunt îmbinați în clasicul sistem ”coadă de rândunică”, partea de sus a acestora fiind mult ieșită în afară. Turla este simplă în plan pătrat. Balconul este deschis, pe fiecare latură are două ferestre mari.
Amcadramentul portalului este frumos decorat. Înspre ușa care după cum arată nu este cea inițială, stâlpii laterali sunt decorați cu motivul ”funiei”. Apoi, în spațiul rămas liber sunt câte trei rozete unite prin șiruri de scrijelituri ce seamănă cu un lanț. Baza stâlpilor laterali este decorată cu rozete mari. Grinda de sus este însemnată cu caractere ciudate, ce pe alocuri seamănă cu cele latine dar și cu cele chirilice. Prispa ce se întinde de-a lungul laturii sudice este închisă cu un gard de scânduri. Pe latura estică a altarului, în perete este decupată o frumoasă cruce stilizată.
Pe ansamblu este o biserică frumoasă, având proporții armonioase. Însă autoritățile locale și cele județene trebuie să ia urgent măsuri de reabilitare a bisericii. Este păcat ca un monument istoric să arate așa.
Biseica de lemn din Prodănești
Ultimele două biserici de lemn, monument istoric, din comună se află pe axa Creaca – Jibou. Prima dintre ele este ușor accesibilă și se află pe partea stângă a șoselei, în localitatea Prodănești. Biserica se află pe o pantă domoală și silueta ei este pusă în evidență de lipsa vegetației din jur. Biserica de lemn cu hramul ”Sfântul Gheorghe” a fost strămutată în acest loc în perioada 2003-2004 din locul unde a fost vatra satului până la distrugerea lui în timpul revoluției de la 1848. Nu se știe exact anul în care a fost înălțată, prestolul de piatră poartă însă o inscripție roasă de vreme pe care se poate distinge anul 1730. Planul arhitectural al bisericii este tradițional având turnul clopotniță ridicat deasupra pronaosului. Biserica nu are tindă, ușa de intrare fiind amplasată pe latura sudică. Ancadramentul intrării este decorat cu o frânghie înconjurată de ciorchini de struguri. Tocul de sus a ușii este semicircular, ornat cu roze. Până și mânerul ușii este de lemn. Cuiele de lemn sunt vizibile și dau o notă de eleganță bisericii. Turla bisericii este simplă în plan pătrat cu balcun deschis pe toate cele patru laturi. De o frumusețe aparte este crucea de din colțul estic al acoperișului.
Biserica de lemn din Borza
Nu în ultimul rând, cea de a şasea biserică de lemn de pe teritoriul comunei Creaca se află în Borza. Biserica este situată față în față, dacă se poate spune așa, cu surata ei din Prodănești. Le desparte însă Valea Agrijului și lunga mănoasă a acesteia. Și aceasta este situată pe o coamă de deal, în cimitirul de deasupra noii biserici de zid, adăpostită de stejari seculari. Ca să ajungi la ea, trebuie să mergi pe drumul de țară pietruit, ce pornește de la șoseaua asfaltată, trece Agrijul și duce în sat. După ce treci de școală, drumul se bifurcă. Chiar dacă ești tentat să o iei la stânga, este de preferat să alegi ulița din dreapta care face un ocol și ajunge, la fel ca și cealaltă uliță, lângă o răstignire de lemn, singura de acest fel din sat. De aici, drumul duce spre biserica nouă, dar ocolind-o drumul urcă pe sub stejari până la biserica de lemn.
Biserica este frumoasă, bine proporționată, cu tălpi cioplite cu barda în patru laturi, din trunchi întreg de stejar. Acestea sunt așezate pe temelie de ”stană de piatră” pentru a fi ferite de umezeală. Pe latura sudică, de-a lungul bisericii se întinde o tindă delimitată de stâlpi sculptați și decorați. Un din grinzi este decorată cu două rânduri de ”frânghii” între care se află un rând de romburi. Un element de decor simplu dar cu profunde semnificații. Portalul are un ancadrament din bârne groase de stejar decorate cu trei rânduri de ”frânghii” și cu viță de vie. La bază, stâlpii portalului au câte două roze. Cel din dreapta are ”gaura cheii” – o gaură prin care se introduce ”cheia” de lemn. De fapt un băț cilindric cât să încapă prin gaură, care are în capăt un fel de limbă mobilă ce cade sub un unghi drept față de băț. Când este introdusă cheia prin gaură, limba cade între zimții drugului de lemn, iar prin răsucire acesta este dat la o parte permițând deschiderea ușii. Tocul de deasupra are o inscripție foarte frumoasă în chirilică. Turnul clopotniță este scund, desupra balconului în plan pătrat, se continuă sub formă octogonală. Din turn, panorama asupra Văii Agrijului este încântătoare.
Cele șase biserici de lemn din comuna Creaca sunt declarate monument istoric. Sunt exemple de artă populară autentică. Prin frumusețea lor, prin simplitatea stilului arhitectonic dar și rpin detaliile elementelor de decor, pot fi considerate a fi printre cele mai frumoase biserici de lemn din județul Sălaj. O înscriere a lor într-un circuit turistic care să le pună în valoare și să le facă cunoscute, ar fi un demers necesar. Rămâne ca cei în drept, oficialități locale sau județene să-și propună acest lucru. Astfel nu vom avea decât de câștigat.
Bibliografie:
1. Ileana Petrean – Păușan, Gheorghe Chende – Roman, Ioan Ghiurco – Bisericile de lemn din Sălaj, Editura Silvania, Zalău 2008
2. Traian Claudiu Nechita, Ștefania Nechita, Iulian Duma – Monografia satului Borza, Editura Caiete Silvane, Zalău 2014
Mirel Matyas,
www.http://mirel-matyas.blogspot.ro
biserici autentice romanesti ortodoxe inainte de a veni greco-catolicii
biserici autentice romanesti greco-catolicii inainte de ciuma comunista si trecerea fortata la ortodocsi
Pana in anul de restriste 1948, cand din ordinul rusilor, a bolsevicilor romani si cu largul sprijin al Bisericii din Regat, Biserica noastra strabuna, biserica discilpolilor „Scolii Ardelene”, ai marilor patrioti romani ardeleni, adica Biserica Unita cu Roma, Greco-Catolica, a fost brutal trecuta inafara legii, iar credinciosii lor, trecuti fortat la religia cotropitorilor muscali, religia lor pravoslavnica sau ma rog ortodoxa cum spun ai nostri. Pe meleagurile noastre ardelene, in special salajene, trebuie sa amintim ca pana la acea data nu gaseai picior de ortodox! Acestia cativa ii numarai pe degete si erau venetici de prin regat. Dupa instaurarea regimului comunist, biserica greco-catolica a fost supusa unei discriminari iesite din comun: toate bunurile ei, inclusiv bisericile si averile ei au fost acaparate de ortodocsi si nici pana astazi, cand zice-se ca traim in democratie, bunurile furate nu au fost restituite adevaratilor lor proprietari: credinciosii greco-catolici! Asa s-a intamplat si cu bisericile amintite mai sus, care nefiind ale lor, ale ortodocsilor, in cele mai multe cazuri au fost lasate in plata Domnului, iar unele din ele, chiar daramate, asa cum a fost cazul si bisericii vechi din localitatea Badon-Hereclean! Asta e tristul adevar, iar cei tineri ar trebui sa cunoasca adevarata istorie si nu cea propavaduita de corifeii pravoslavnicilor, care vad ca se rusineaza de cuvantul „spirit” si ii zic „duh”, pe ruseste sau de salutul strabun: „Laudat sa fie Isus”, inlocuindu-l fortat cu acel „Doamne ajuta”, expresie utilizata frecvent de noi ardelenii, dar care nu poate inlocui salutul crestinesc care proslaveste pe Domnul nostru Isus Cristos!
Bădita Traian,
verifica recensamintele si vei vedea cate picioare de ortodocsi erau pana in 1948 in Salaj. Sa nu crezi ca cele peste 20 de sate din jurul Romanasului erau locuite de venetici. Dar ca sa te lamuresti, verifica si conscriptia lui Bucov si vei vedea ca in tot teritoriul Salajului de azi, în 1761 erau doar 4 picioare de greco-catolici (adica doua persoane, daca printre ei nu vor fi fost si invalizi). Cat priveste restituirile sa nu uitam ca bisericile sunt ale credinciosilor, asa cum bine spui, iar daca ei doresc sa ramana ortodocsi nu ai ce face. Nu le poti lua mostenirea oricat ai vrea. Doar dumneata insuti ai recunoscut ca bisericile apartin credincioșilor nu cultului. Exista si exceptii: 6 venetici au in proprietate biserica din Bocsa pentru ca sunt greco-catolici si 900 de ortodocsi nascuti si crescuti in Bobota au fost dezmosteniti. Unii au carat piatra cu propriile maini la acea biserica. Altii si-au vandut vaca sau boul pentru a dona bani pentru constructia ei. Ce vina au daca nu vor sa isi mai schimbe credinta. Vor sa fie ortodocsi. Vrei sa-i pedepsesti?
Revino cu picioarele pe pamant si tine minte cine seamana vânt culege furtuna.
Mai atotstiutorule greco-cacatolic,dar voi inainte de a trada,ce religie aveati?
Neamul tau ce religie avea inainte de 1700,mai cascatule care esti tu?Inainte de a-l fraieri pe Micu Klein si a innebuni el de rusine ca a tradat religia ortodoxa si s-a unit cu biserica Romei,inainte de a veni generalul Bukov si a darama bisericile si manastirile romanesti,inainte de a veni Maria Tereza si a schingiui preotii ortodocsi si ai omori,ce religie aveau stramosii tai?Daca nu cumva erau veniti din Asia.
Cel ce a facut cel mai mare rau ortodoxiei,mitropolitul tradator Atanasie Anghel,care a inventat unitii.A pus botul,(sa scriu pe intelesul lui x) la promisiunile mincinoase ale catolicilor,care foloseau inchizitia daca era nevoie.
Daca unii dobitoci ar avea nume , s-ar numi romani verzi. Puteti vedea ce le fata mintea mai sus. Doar ei sunt, nu romani ci ortodocsi sau greco-catolici, doar ei , in dobitocia lor isi reproseaza o religie sau alta. Mai ramane sa se omoare intre ei, ca ungurii si romanii cu cateva zeci de ani in urma. Doamne iarta-i , ca nu stiu cat sunt de prosti ! Parca sunt siitii si sunitii din Irak. Dar sunt prea prosti sa stie cine sunt aceia !