„Epidemia de singurătate”

Daniel Săuca
Mi-a plăcut un titlu recent: „epidemia de singurătate” (pressone.ro). Titlul nu e nou. A mai fost folosit în ultimii ani sub diverse forme: „Un veac nou de singurătate”; „Pandemia singurătății”; „Epidemie mondială de singurătate”; „Pandemie şi carantină: Singurătatea e contagioasă”; „Singurătatea, pandemia care afectează un sfert dintre bătrânii din România”. Anii pandemiei au accentuat boala. Simptomele ei însă sunt mult mai vechi. Paradoxal poate, cu cât cetățeanul planetar e mai bine „informat”, mai „conectat” la știrile lumii, cu atât starea de singurătate se lățește. În „post Galaxia Gutenberg”, satul global e înțesat de cabluri, antene și sateliți, gadgeturi, divertisment (de regulă facil). Fiecare zi e o perioadă de petrecere a timpului liber. Cutremurul provocat de apariția și dezvoltarea tiparului s-a transformat, și pe fondul nenumăratelor „revoluții” industriale și tehnologice, într-un tsunami al indiferenței, singurătății, mankurtizării. Toate ideologiile, propagandele s-au folosit de „comunicare” pentru a crea „noi oameni noi”, în fond mai puțin educați, mai puțin cultivați, mai puțin „tradiționali”. Mase țintuite într-un dresaj coafat în diverse feluri, amăgite de promisiunile tiranilor vechi și noi, nu de puține ori lupi travestiți în oi democratice. Probabil ciudat, cu cât numărul locuitorilor Terrei crește cu atât se lărgește singurătatea. „Psihologia maselor” e acum „controlată” online, cu alte „arme” decât în urmă cu o sută de ani, dar, oricum, ținta rămâne „conectarea” și nu, de pildă, căutarea adevărului sau împlinirea vreunui ideal moral. Nu vreau să generalizez și nici să abordez pe larg, în acest spațiu, problematica. Ce vreau e să scot în evidență că, la o analiză mai atentă, cauzele „epidemiei de singurătate” nu țin doar de restricțiile pandemice. Lumea se schimbă, se transformă, mai accelerat sau nu, spre bine sau spre rău, cu războaie, epidemii ori nu, spre progres sau spre anarhie, fără să-i pese, de exemplu, de singurătatea unui pensionar uitat sau aruncat de familie într-un cămin de bătrâni. Și nici de dramele refugiaților. Sunt curios, și cu asta închei episodul de astăzi, și ce se va alege de vorbe gen „Războiul din Ucraina a pus capăt globalizării” (digi24.ro).

2 Thoughts to “„Epidemia de singurătate””

  1. […] Daniel Săuca Mi-a plăcut un titlu recent: „epidemia de singurătate” (pressone.ro). Titlul nu e nou. A mai fost folosit în ultimii ani sub diverse forme: „Un veac nou de singurătate”; „Pandemia singurătății”; „Epidemie mondială de singurătate”; „Pandemie şi carantină: Singurătatea e contagioasă”; „Singurătatea, pandemia care afectează un sfert dintre bătrânii din România”. Anii pandemiei au accentuat boala. Simptomele ei însă sunt mult mai vechi. Paradoxal poate, cu cât cetățeanul planetar e mai bine „informat”, mai „conectat” la știrile lumii, cu atât starea de singurătate se lățește. În „post Galaxia Gutenberg”,… Citeste mai mult […]

  2. […] Daniel Săuca Mi-a plăcut un titlu recent: „epidemia de singurătate” (pressone.ro). Titlul nu e nou. A mai fost folosit în ultimii ani sub diverse forme: „Un veac nou de singurătate”; „Pandemia singurătății”; „Epidemie mondială de singurătate”; „Pandemie şi carantină: Singurătatea e contagioasă”; „Singurătatea, pandemia care afectează un sfert dintre bătrânii din România”. Anii pandemiei au accentuat boala. Simptomele ei însă sunt mult mai vechi. Paradoxal poate, cu cât cetățeanul planetar e mai bine „informat”, mai „conectat” la știrile lumii, cu atât starea de singurătate se lățește.  » Mai multe detalii […]

Leave a Comment