Eliminarea memoriei

Daniel Săuca
Astăzi, „memoria” se poate stoca și pe unități portabile, din ce în ce mai minuscule. E încorporată și „memoria lumii”, e poate numai „memoria individuală”. Oricum, memoria poate fi păstrată ori ștearsă. Fără durere. Nu e nevoie, de pildă, de o operațiune de „mankurtizare”. Romanul „O zi mai lungă decât veacul” de Cinghiz Aitmatov a dezvăluit legenda: tortura prin care un prizonier uită totul esențial și devine un sclav „perfect”. Un personaj fără memorie. Veți zice că nu există nicio legătură între memoria umană vie și memoria „salvată” pe un stick. Poate „natura” lor e diferită, dar principiul de „funcționare” bănuiesc e același. Nu întotdeauna, păstrarea sau eliminarea memoriei ține de mersul firesc al vieții. „Damnatio memoriae”, „condamnarea memoriei”, excluderea unei persoane din „memoria oficială”, se practică și azi. Sunt „damnați” la grămadă și criminali, și cuvioși, după reguli sau apucături iraționale. Suntem obligați parcă să milităm pentru „păstrarea memoriei”, în timp ce majoritatea oamenilor nu își dorește acest lucru ori pur și simplu nu îi pasă nici măcar ca turist în Veneția. Sunt convins: foarte mulți vor șterge „memoria pandemiei” cu iluzia continuării vieții fără să țină cont de „învățămintele istoriei”. O posibilă explicație: nu ne place, în general, să ținem minte decât „întâmplări pozitive”, fericite. Și apoi, oricum, de la o vârstă, începem să uităm pe „cale naturală”. Proces ireversibil. Am putea spune că trecerea ne găsește fără memorie. În destule cazuri. Și atunci contează „memoria umanității”? Nu puțini gânditori au susținut și susțin asta: „să nu uităm!” Un angrenaj incredibil global lucrează 24 ore din 24 pentru ca lumea să nu uite: umanitatea, credința, civilizațiile. Sunt sigur: pe super-servere e stocată, preventiv?, „memoria lumii”. Bănci de date, bănci de semințe, arce pentru așteptatul sau clamatul sfârșit al omenirii. Ciudat: pe de o parte vrem să uităm, pe de altă parte se dau lupte grele pentru păstrarea memoriei. Dar, probabil, cea mai „tare” memorie e procrearea. Și sigur „stick”-ul nu e la noi… Indiferent dacă suntem sau nu „sclavi perfecți”…
P.S.: Text alternativă la „memoria clipei” așa cum a prezentată în media noastră de azi.

Alte articole

Leave a Comment