Despre promovare şi nu prea

La FC Zalău se doreşte, în sfârşit, promovarea. Nu ştim dacă este doar o chestie de strategie a celor din conducere, cum încearcă unii să „arunce” vorbe sau este, cu adevărat, o dorinţă din partea tutur de a readuce fotbalul din municipiu într-o lume mai bună decât cea din Liga a III-a. Vorbim despre o promovare într-un judeţ cu tradiţie în fotbal, despre mulţi ani în care s-a mâncat fotbal pe pâine în Sălaj. Elcond Zalău, Armătura Zalău, Mobila Şimleu Silvaniei, Minerul Sărmăşag, FC Silvania Şimleu Silvaniei, chiar şi Rapid Jibou sunt cluburile care au ţinut aprinsă flacăra fotbalului sălăjean peste ani. Exceptând clubul Rapid Jibou, care evoluază astăzi în Liga a IV-a, pentru toate celelalte nu mai există astăzi decât cuvântul „istorie”. O istorie care ne face să fim mândri că am avut astfel de echipe, dar, în acelaşi timp, să regretăm că fotbalul a fost dat uitării în zonele unde, la un moment dat, era la el acasă.
Dacă la Şimleu Silvaniei, tradiţia este dusă oarecum mai departe cu o echipă de judeţ şi printr-un club de copii şi juniori, la Sărmăşag, totul a devenit ruină. O bază sportivă aflată în paragină, pentru că, vezi Doamne, cei care administrează comuna nu iubesc fotbalul, iar din acest motiv, nu mai putem vorbi nici măcar despre o echipă de amatori.
În România, însă, orice este posibil. Vorbim la un nivel mult mai ridicat despre echipe campioane, de al căror nume s-a ales praful şi pe a căror baze sportive a fost pus de mult timp lacătul.
La nivel de municipiu, s-a încercat să se continue tradiţia Armăturii prin clubul înfiinţat în 2006 – FC Zalău. Doi ani mai târziu, echipa patronată de Ioan Morar avea să promoveze în Liga a III-a, după alte două încercări eşuate. Euforia promovării i-au făcut pe conducătorii de atunci, chiar şi pe primarul de la acea vreme, să afirme că se va încerca după câţiva ani şi o promovare în eşalonul secund, acolo, unde, de altfel, aşteptam cu toţii să vedem acest club.
Peste ani, situaţia a fost cu totul alta. La fiecare început de sezon, se vorbea despre o altfel de strategie, una prin care s-au pierdut generaţii întregi de jucători sălăjeni valoroşi, fotbalişti care astăzi ar fi putut pune umărul la obiectivul numit „promovarea în Liga a II-a”.
Spre deosebire de handbal sau volei, unde, aria de selecţie la nivel de Sălaj este din ce în ce mai redusă, la fotbal ar fi destul de multe „produse” autohtone care să facă pasul spre echipa fanion a judeţului.
La FC Zalău s-a vorbit în această iarnă pentru prima dată despre promovare, însă, noul obiectiv a fost stabilit la mijloc de campionat, ceea ce lasă loc de multe interpretări. Totuşi, oamenii par să-şi dorească cu adevărat promovarea, mai ales că au şi reuşit un prim transfer important pentru nivelul Ligii a III-a.
Se fac tot felul de calcule pentru o promovare istorică, pentru o promovare care ar readuce oamenii la stadion, sătui şi ei de meciurile din Liga a III-a, însă, parcă nu toţi conducătorii ar trage la aceaşi oală. Unii par să-şi dorească mai mult decât ceilalţi promovarea. Antrenorul pare, mai degrabă, pesimist decât optimist, spunând că nu are încă un lot cu care să intre cu adevărat în lupta pentru promovare.
Promovarea este încă un vis, un vis frumos din care zălăuanii speră să se trezească în această vară, iar când vor deschide ochii, să vadă că proiectul prezentat luna trecută de conducătorii clubului a fost dus la bun sfârşit, nu a fost doar o „strategie şmecherească” pentru e le închide încă o dată gura celor care iubesc fotbalul.