Despre bolile sufletului în pandemie

Daniel Săuca
V-a schimbat pandemia confortul psihic? „În pandemie, numărul persoanelor care au resimțit depresia sau anxietatea a crescut cu aproape 50 la sută în România. Chiar dacă serviciile de sănătate mintală au suferit întreruperi, cererea pentru tratament şi consiliere psihiatrică a crescut în ultimul an cu 42 la sută” (stirileprotv.ro). Probabil ține și de domeniul evidenței: pandemia „apasă” și asupra psihicului, asupra sufletului, dacă, pe urmele filosofilor, considerăm omul format din corp și suflet, iar sufletul, în această cheie, are și rolul de „minte”, rațiune. Oricum, e iarăși de domeniul evidenței: când mintea, rațiunea nu mai poate ordona corpului ce să facă ori ce să nu facă dezechilibrele încep să-și facă de cap, să zic așa. Să-l ascultăm/citim și pe psihiatrul Eugen Hriscu: „Problema este că nu trebuie să așteptăm finalul pandemiei pentru că trăim acum un veritabil tsunami de afecțiuni psihiatrice și psihologice. Clinicile de psihiatrie sunt inundate, cazurile sunt din ce în ce mai dificile și oamenii suferă tot mai mult pentru că noi, în România, și aș vrea să scriu pe toate gardurile posibile asta, nu avem intervenție în sănătate mintală care să abordeze pandemia în momentul de față. Nu avem serviciu pentru adolescenți de niciun fel” (ziare.com). Să subliniem și noi, pe „gardul” rubricii de față: „nu avem intervenție în sănătate mintală care să abordeze pandemia în momentul de față”. Și încă un citat din interviul cu medicul psihiatru menționat: „Medicina românească este notorie în a exclude psihicul omului din îngrijiri, asta se vede în orice spital și în orice cabinet de medicină somatică. Oamenii sunt tratați ca niște saci de oase și carne fără suflete, fără emoții și Ministerul Sănătății se comportă la fel. Oamenii din România nu au creier, nu au minte. Faptul că de un an de zile, Centrul Național de Sănătate Mintală funcționează cu un director contabil spune multe. Nu este acceptabil să nu ai la nivel formal o instituție funcțională, asta mie mi se pare dincolo de orice imaginație” (ziare.com). Ei bine, așa stând și aceste lucruri în minunata și surprinzătoarea noastră țară, să încheiem editorialul de azi cu o părticică din marea înțelepciune a lumii: „După cum soarele nu aşteaptă nici rugăciuni, nici imnuri de laudă spre a răsări, ci apare deodată cu lumina lui, în salutările şi adorarea tuturora, aşa şi tu nu umbla după aplauze, reclamă și complimente pentru a face binele, ci totul să purceadă din bunătatea ta şi, ca soarele, vei avea iubirea tuturora” (Epictet). Vă ajută cărțile de „dezvoltare personală”?

Alte articole

One Thought to “Despre bolile sufletului în pandemie”

  1. Anonim

    Raspuns scurt (si suficient ) pentru minte …….DA.

Leave a Comment