Alexandru Lăpuşan
Dobitoacele nu sunt cu nimic de vină în legătură cu renumele prost pe care-l propagăm pe piaţa europeană a produselor alimentare. Chiar dacă în cazul cărnii de cal pocinogul nu a rămas (oficial) în responsabilitatea noastră, raportul articolelor defavorabile (faţă de cele relativ corecte) din presa străină ne menţine în grupa suspicionabilă. Mai pe la începutul anchetei cu carnea de cal, mai marii noştri au ridicat tonul, ba au avut chiar intenţia de a cere despăgubiri pentru traume morale şi pierderi economice. După ce s-au găsit pachetele de carne în lacul din care beau clujenii apă, s-a indentificat valorificarea pe piaţă a cărnii de cal (în loc de vită) la Iaşi, iar mai apoi s-au descoperit mai multe hoituri de cal abandonate pe câmp (Brăila), autorităţile au făcut ciocul mic, transferand gestionarea situaţiei în zona … uitării. Până când a apărut scandalul aflatoxinei în lapte. Noroc că scandalul (nu şi informaţia) s-a localizat doar pe piaţa internă. Aflatoxina este generatoare de cancer, însă dacă mor doar români, pe ceilalţi (atât timp cât nu exportăm lapte) nu-i interesează. Având în vedere numărul foarte mare de producători de lapte (cu 2-3 animale), sistemul de colectare şi posibilităţile de control, o situaţie reală şi securizată pe linia producţie-colectare-procesare-desfacere lapte nu vom avea foarte curând. Ultima hărmălaie a fost generată de carnea de curcan (provenită din Romania) de pe piaţa germană, în care s-au găsit reziduuri de antibiotice. Noroc că nu ne spun care este situaţia cu produsele de pe piaţa românească, pentru că abia atunci am vedea de ce cozile de la policlinici şi spitale sunt ca pe vremuri la carne. Dacă după incidentele amintite ar mai apărea unul cu carnea de porc, sau cu cereale cu remanenţe de pesticide cancerigene, am pune-o de mămăligă. Câteva săptămâni de blocaj a pieţei la oricare produs, ar însemna prăbuşirea iremediabilă pe toată filiera. Cine sunt actorii şi regizorii pieţei agro-alimentare şi ce roluri şi reponsabilităţi au ei? Producătorul de lapte (mă refer la cei mici şi mulţi), în general, are puţine cunoştinţe în ceea ce priveşte modul de îngrijire al animalului, condiţiile şi procedurile de muls, manipulare şi păstrare a laptelui. În aceste condiţii sunt depăşite condiţiile de conformitate ale laptelui. Când un proprietar de animale doreşte să fie şi producător de lapte, practic nu există niciun impediment. Toate lucrurile se rezolvă ca la noi. Aici este una din marile probleme. Poate cea mai importanţa. Neexistând nici un angajament al producătorului de lapte privind hrana şi îngrijirea animalului, nici responsabilitate juridică nu există. În aceste condiţii, pentru toate produsele agro-alimentare, doar cardul de producător este insuficient pentru a responsabiliza producătorul. La carne, dacă abatoarele îşi fac corect treaba nu putem avea surprize pe piaţă. Însă, dacă eu am ferma, am şi abatorul, am şi controlorul şi încalc conştient regulile, ne vom trezi cu scandaluri în continuare. ANSVA-ul care reprezintă Autoritatea Naţională în Domeniul Securităţii Alimentului are responsabilităţi imense în domeniu. Sigur că este dificil să impui reguli europene într-o Românie superpolitizată şi nu extraordinar de evoluată din punct de vedere al drepturilor celorlalţi (la o alimentaţie sănătoasă). Pentru că totdeauna vei supăra câţiva contributori (ai politicului)! ANSVA-ul deşi nu deţine certificare ISO 9001, are câteva proceduri generale si specifice de acţiune. La managementul riscului lucrurile sunt luate (ca) din carte şi numai despre ce trebuie nu scrie nimic. Nimic despre gestionarea situaţiilor de urgenţă şi cu atât mai puţin despre gestionarea relaţiilor publice. Programul pe anul 2013 care trebuia aprobat prin HG, NU EXISTĂ! Echipa de conducere, numită pe criterii politice în mai 2012 funcţionează ca USL-ul, cu tensiuni. Pentru că ministrul are suficient sprijin politic şi mediatic, doar şeful ANSVA a trebuit să demisioneze. După ei vinovaţi sunt calul, vaca, curcanul şi noi, consumatorii.
