În 2017, prin OUG 79, contribuțiile sociale, respectiv contribuția la pensie (CAS) și contribuția la asigurări sociale de sănătate (CASS), s-au trecut în totalitate în sarcina angajatului începând cu 01.01.2018, până la acest moment contribuțiile fiind suportate atât de angajat, cât și de angajator, astfel că CAS este suportat în proporție de 25%, iar CASS de 10%, de către angajat. Evident, asta însemna o diminuare a netului, dar doar teoretic, pentru că în practică nu cred că vreun angajat ar fi acceptat să i se diminueze venitul net. Că acest lucru s-a făcut la vedere, adică pe cartea de muncă, sau altfel, asta este doar o consecință a lipsei de viziune a guvernanților din acea vreme, care au avut în vedere doar un singur scop: să mute artificial niște venituri din bugetul de stat în cel de asigurări sociale de stat.
Cum? Iată care a fost marea ,,șmechereală”: mutând contribuțiile sociale de la angajator la angajat, companiile trebuiau să majoreze brutul veniturilor din salarii și asimilate salariilor astfel încât netul angajaților să rămână nemodificat. Dar majorând brutul, contribuțiile sociale se aplicau la acest brut majorat, astfel că veniturile la bugetul de pensii și de sănătate au crescut. În același timp, tot pentru a nu influența netul, care se calcula prin scăderea contribuțiilor sociale din brut și a impozitului, au scăzut impozitul pe venitul din salarii de la 16%, la 10%, astfel că veniturile la bugetul de stat au scăzut. Pe total buget consolidat nu au fost modificări, dar s-au ,,transferat” niște venituri din bugetul de stat în cel de asigurări sociale de stat. Un artificiu prin care s-a spus că s-a echilibrat cumva bugetul de asigurări sociale de stat, adică s-au mutat banii dintr-un buzunar al statului, în altul. O mică păcăleală a contribuabilului, de fapt.
Acum, în contextul actual, cred că trebuie revenit la împărțirea sarcinilor între angajat și angajator, dar să nu se înțeleagă că militez pentru împovărarea vreunei categorii: angajat sau angajator. Sigur, s-ar putea pune întrebarea: dacă nu se modifică nimic în ceea ce privește sarcinile fiscale pentru cei doi actori, angajat și angajator, de ce ar trebui să facem alte modificări? Pentru că, cel puțin așa cred eu, pe viitor ne vom confrunta cu problema numărului de angajați, deja a început acest lucru, iar scăderea numărului de angajați va duce la probleme mari pentru cele două fonduri, de pensii și de sănătate. Ori, dacă împărțim sarcinile, se va vedea după calcule, simulări etc. proporțiile suportate de fiecare parte, aceste fonduri vor încasa în continuare surse financiare. Cum? Schimbând fie baza impozabilă, fie procentul suportat de către angajator. Sau poate un procent din bugetul de stat să se transfere direct, transparent, în bugetul asigurărilor de stat, deși mie mi se pare doar o procedură de administrare cu ajutorul bugetelor această împărțire pe buget de stat și de asigurări sociale, la urma urmei toate sursele financiare sunt ale unui buget general. Și apoi, chiar și în prezent se virează bani din bugetul de stat la bugetul asigurărilor sociale de stat, deoarece avem deficit la plata de pensii și la cheltuielile de sănătate, iar unele pensii se suportă direct din bugetul de stat, așa că ceea ce propun mi se pare fezabil. Să nu uităm că în contextul utilizării AI, a roboticii care se dezvoltă tot mai mult, probabil că se vor pierde tot mai multe locuri de muncă, atunci de unde contribuții directe la pensii și sănătate? În schimb bugetul de stat va încasa mai mult, deoarece companiile nu vor avea cheltuieli cu salariile, deci profit mai mare, ca atare și impozitul pe profit la stat va fi mai mare. Iar dacă veniturile la bugetul de stat vor fi mai mari, evident că putem plăti pensii chiar dacă se reduce numărul de angajați în economie, sau poate nu se va numi pensie ci altfel, venit minim garantat, de exemplu, nu are importanță acest lucru, important este ca oamenii să ducă o viață cât mai decentă posibil. Ca o concluzie, nu mă alătur celor pesimiști care spun că AI-ul, roboții, digitalizarea etc., vor duce la probleme mari cu pensiile deoarece se vor pierde locuri de muncă, adică contribuabili la aceste fonduri, important nu este fondul din care provin sursele de existență a populației. Dar pentru ca să fim pregătiți, pentru că lucrurile se întâmplă acum, când vorbim, este nevoie de viziune și de încurajarea mediului privat să se dezvolte și producă cât mai mult, astfel vom avea și sursele necesare, indiferent de fond, fondurile sunt doar metode și procedee de lucru, ele nu produc, ele acumulează și împart ceea ce acumulează.
Alexandru Tamba
Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi cotidianul Curierul Naţional. www.curierulnational.ro