Noi fragmente din haos

Daniel Săuca Să dăm restricţii la tot poporul! Ion M. Ioniţă: „Înainte, campaniile electorale veneau cu promisiuni, de cele mai multe ori fantasmagorice şi cu tot felul de cadouri, de la celebrele pungi cu zahăr, ulei, făină, la legi ţintite pentru creşterea veniturilor unor categorii de votanţi. Acum, nimic nu mai e de dat, în afară de restricţii” (adevarul.ro). Chiar aşa, cine dă mai mult? Klaus Iohannis, Chuck Norris? Patrick André de Hillerin: „Klaus Iohannis, unsul lui Chuck Norris în România. Președintele știe cine va câștiga alegerile și cine va…

Mai mult...

Tăte-s din Zalău

… Și n-ar fi niciun bai dacă cele mai multe n-ar fi nedrepte ori urâte. După ce am fost declarați marii infectați ai nației, „Lombardia” României, fiind puși în carantină deși nimeni n-a stat să analizeze situația așa cum este ea în realitate și nu cum rezultă din grilele și șabloanele de prin Ordine, rând pe rând, măsurile care nu au prea multă legătură cu realitatea au început să curgă în Sălaj, în special în Zalău.

Mai mult...

Despre supravieţuirea presei de calitate. Ce-i de făcut?

Daniel Săuca Sunt în presa locală sălăjeană de prin 1992. Câţiva ani buni, prin „Transilvania Jurnal”, am activat şi în presa regională. Am scris, am auzit şi am văzut multe. De voie, de nevoie, am interecţionat, comunicat cu diversi lideri politici şi din administraţia centrală şi locală. Până mai anii trecuţi, cred, relaţia acestor persoane cu reprezentanţii mass-media era suportabilă. Exista, parcă, un respect reciproc. Şi „explozia” social media, lipsa reglementărilor legale privind meseria de jurnalist, sărăcia presei locale şi, mai recent, pandemia, au condus la o deteriorare a „relaţiei”…

Mai mult...

Scapă cine poate

Una dintre legile lui Murphy spune ceva de genul ”Nu lăsa pe mâine ce poți face azi, lasă pe poimâine, că poate nu mai trebuie făcut”. Dar legile lui Murphy nu se aplică în vremuri de pandemie. Aici orice întârziere costă al naibii de scump și produce daune pe care le poți repara doar cu eforturi foarte mari. Sau nu le mai poți repara de loc. În urbea noastră cea liniștită și anonimă, incidența covidului crește constant de vreo lună. Virusul își întinde coroana de țepi și se face stăpân…

Mai mult...

Doar împreună!

„Haos total în Timiş. Zeci de mii de oameni, anunţaţi la ora 4 dimineaţa că intră în carantină de la ora 5” (adevarul.ro). Aşa că, vă rog frumos: zălăuanii, cehanii şi jibouanii au avut parte de un tratament mai bun: au fost anunţaţi pe la 23,30 că intră în carantină de la ora 5 dimineaţa. Halal comunicare publică! Bătaie de joc! Incompetenţă! Uite postarea, nu e postarea! Uite proiectul de hotărâre, nu e proiectul de hotărâre! Din păcate, mulţi sălăjeni au luat de bună postarea unui „blogger” cum că s-ar…

Mai mult...

Ferma animăluţelor

Nu sunt neapărat un fan CTP. Îl urmăresc de multe ori şi pentru că este unul din puţinii gazetari cu notorietate care ţine cu adevărat la această meserie. Şi, în mare, cred că CTP şi-a făcut datoria faţă de meserie, în ciuda unor nu puţine derapaje de limbaj. Ziaristul are obligaţia, dacă îşi exprimă opinii în spaţiul public, să aibă argumente. Iar dacă polemizează trebuie să dea dovadă şi de decenţă, de echilibru, la fel şi cei care îl „atacă”, tot în spaţiul public. Numai de „polemici cordiale” nu a…

Mai mult...

Ar fi frumos

Daniel Mureșan Toată atmosfera asta pandemică e apăsătoare, a dat lumea peste cap, îți piere cheful de orice. Așa că mi-am zis să fac un exercițiu de imaginație. Se fac aproape trei ani de când am părăsit Zalăul, era în plină pandemie. Erau vremuri cu diferite carantine, copiii nu mergeau la școală. De când am ajuns din nou acasă, încerc zilnic să simt pulsul orașului. Acum e altceva! E mai puțin gri, mai multe blocuri colorate – unele pictate superb. Primul lucru care l-am remarcat era că se circulă mult…

Mai mult...

Din vremea covidului 29 plus

Daniel Săuca Pandemia a accentuat prezența la vedere a răului. Sunt vremuri în care răul e „pe față”. Poate doar o parte a lui. Oricum, acum ar trebui să vedem mai bine, mai clar, probabil paradoxal, binele. Din păcate, în foarte puține situații se întâmplă așa. Suntem invadați de valurile răului, urii, violenței, nepăsării, incertitudinii. Nici măcar speranța nu e convingătoare. Iluzia speranței. Gânduri mai vechi din „Leprozar”: Probabil nu mai există nicio șansă. Scriam undeva că nu îmi pot închipui raiul/iadul la modul colectivist, în ciuda scrierilor de tot…

Mai mult...

Zalăul, locul de unde începe fuga

De ce Zalăul este privit în continuare ca un municipiu aproape inexistent, iar județul nostru este doar o rampă de urcare a sacilor în căruțe, pentru cei ajunși sus, mulți dintre ei tot cu sprijinul nostru? De ce nu reușim să fim măcar pe jumătate așa cum au reușit să devină alții, care trăiesc inclusiv în orașe, nu doar în municipii ori reședințe de județ.? Întrebări retorice. Știați că există mulți români care nu au habar unde se găsește județul nostru? Știați că, dacă pronunțați în București cuvântul Sălaj, multi dintre „sudiștii” îl aud vă vor vorbi despre…

Mai mult...

Două Românii

Daniel Mureşan Economia acestei țări în vreme de pandemie țipă de durere, pentru că politicienii zilei s-au așezat pe jilțuri pufoase unde nu ajung problemele întreprinzătorilor privați. Și te apucă disperarea când constați cu durere în suflet că singura soluție e să pleci din țară. Dar și cu plecarea asta trebuie să fii atent, că nu te mai primește oricine. Trist, foarte trist! Ni se întâmplă asta pentru că nu avem lideri politici. Avem un simulacru de clasă politică ce ne omoară încet precum cancerul, cu discursuri de care ne-am…

Mai mult...