Înapoi la iobăgie

În toată harababura asta din ultimele zile, cu închiderea piețelor, mi-am adus aminte, din nou, de anii copilăriei petrecuți la țară, la bunici. Și m-am tot gândit, la ce ar fi zis bunica și ce reacții ar fi avut în perioada asta, Dumnezeu să o ierte, când autoritățile i-ar fi interzis să mai vină la piață, la Zalău, cu una-alta de vânzare. Pensia mizeră, realizată în urma muncii din timpul colectivizării, nu îi ajungea și nu a vrut niciodată să fie o povară pentru copiii ei, din contră  vroia să-i ajute cu ce putea. O văd și acum, cum își pregătea la început de săptămână produsele pe care avea să le vândă în fiecare zi de vineri în “ptiaț” la Zălau: fasole uscată; nuci, care de cele mai multe ori erau pietroase și atunci când le spărgea, sâmburele se fărâmița și nu avea un aspect comercial deosebit, dar gustul era extarordinar; “porodici”; “tipăruși”; ouă; lapte; groștior; “boturi de pene” de prin grădina casei sau după caz câte o găină sau un pui. Vindea ce avea și doar ce producea în propria gospodărie, dar prioritari erau erau pruncii, domnii de la oraș, cărora mereu le punea deoparte ouă, lapte și produse proaspete de care aveau nevoie. O aud cum spunea: “Asta-i păntru mă-ta, doar nu le-oi vinde și voi nu-ți ave’. V-am pus aci’ niște lapte proaspăt și una alta, că tăte-s proaspte de iestin”. Marfa neperisabilă o aranja într-o coșarcă mare, iar cea perisabilă o punea într-o desagă pe care o purta în spate. Fie vorbea cu unul, altul, de prin sat să o aducă la oraș “cu motorul”, alături de alte femei din localitate care veneau și ele la piață să vândă, fie se descurca cum putea. Cert este că de foarte puține ori apela la noi, să o ajutăm, fiind conștientă mereu că timpul nostru e prețios. “Aveți și voi a voaste, amu’ mă descurc eu și fac până pot. Când n-oi mai putea, v-oi spune”. Astfel de oameni minunați, țărani autentici, îi regăsim și astăzi în satele noastre. Vin în piețele de la oraș să-și valorifice produsele pe care le cultivă în propriile  gospodării pentru a-și asigura traiul zilnic. Sunt oameni care pun mâna și muncesc de dimineața până seara. Sunt oameni care nu așteaptă nimic gratuit! Sunt oameni care au cuvânt și care mai mult decât atât știu să-și respecte cuvântul dat! Nu știu să fure, nu știu să facă ciupeală, știu doar să muncească! Sunt sigură că dacă bunica mai era în viață și primea o astfel de veste, că nu mai are voie să-și vândă marfa la piață, nu făcea isterii. Se punea în genunchi, își împreuna palmele umflate și crăpate de atâta muncă, își înălța apoi ochii spre cer și cerea ajutor divinității: “Doamne nu ne lăsa! Fii cu noi, ai grijă de pruncii mei!”.

Alte articole

6 Thoughts to “Înapoi la iobăgie”

  1. DP

    din pacate nu mai vin bunicii la piata. ier, in jurul orei 10, la piata Astralis, er un grup de domni caryia i s-a adaugat cantaretul ales. jucati salajeni ca vi s-sa rupt caruta-n drum. acest gest de batjocura, celor recent alesi, le este tot atat de natural ca atunci cand piticul atomic a primit ordin de la realesul betiv-hahait sa incida spitalele din judete. au murit oameni cu zile. acum, baliga si cu mutu inchid pietele. ghinion. ma uit la alesi si judec alegatorii. ma uit la ei cu mila si cu mana la nas. prolifica politica asta, ce de multi pui poate sa fete. me meritam unii pe altii. sa mergem de Mos Nicolae sa ne pregatim Craciunul.

  2. I. C.

    Frumos scris!
    Însă primul ministru a zis că mint cei care spun că guvernul are ceva cu producătorii autohtoni. Așa-i, au ceva cu judecata și cu bunul simț. Că-i mai ușor să închizi/interzici decît să organizezi!

  3. Anonim

    Organizarea tine de primarii care nu si-au cam facut treaba.Unde ati vazut dezinfectant cand s-a intrat in pietele din Zalau?

  4. Anonim

    @09:44. Ai dreptate, peștele de la cap se-mpute! Prin hotărîre de guvern. Cum zici, dacă nu-s dezinfectați la creier miniștrii…

  5. vasile

    Haide, Augusta, si tu continui. Am fost la piata azi, totu-i in regula, nu mai intarata oamenii (simpli) la prostii. Trebuie gasite solutii oricand si oriunde. Nu ami zgandari, Augusta ca de banuiesc de Ciunt si Baljel!

  6. Prieten

    Ce titlu! Iobagie, ce buna ai fost, Augusta, la istorie! Bravo, mai citeste!

Leave a Comment