Țara zilelor libere (II)

Daniel Săuca
Centenarul a picat prost. Evident, nu suntem pregătiți. Nici măcar cu un mesaj unitar legat de unirea cu moldovenii de peste Prut. Nu suntem pregătiți de aproape nimic. Ne-am obișnuit să lucrăm „din brișcă”. Plângem aproape toți, în hohote ipocrite, că scade natalitatea, că nu peste mulți ani va dispărea țărișoara, dar nu facem nimic pentru creșterea… celebrei natalități. Problema infrastructurii deficitare stârnește, de multă vreme, isterii, înjurături. În timp ce alții construiesc linii de trenuri de mare viteză, autostrăzi inteligente și alte „minunății”, noi încă mai „dezbatem” dacă e oportun să construim autostrăzi sau așa-zisele drumuri expres. Despre trenuri, numai de bine… Despre creșterea… altei „povești” celebre, cea a „absorției fondurilor europene”, ce să mai spunem? Cine mai poate avea un mesaj (politic) cât de cât convingător pe această temă? Pe de altă parte, ne-am pricopsit cu alte zile libere. Și românii, și ungurii din România simțeau o acută nevoie de a fi liberi în Vinerea Mare (zi de doliu pentru creștini). Dorința li s-a împlinit, cu sprijinul neprecupețit al parlamentarilor. Trăim, oricum, în țara zilelor libere. În țara în care mai toată lumea așteaptă să „prindă” pensia, o țară în care, în continuare, se așteaptă „să se dea”. Mai ales pensii speciale. Se dau și salarii mai mari, să trăiască Guvernul! Baiul e cu inflația și cu multe alte „minunății”. Centenarul a picat prost. Evident, nu suntem pregătiți. Nici măcar cu un program (cât de cât) coerent de sărbătorire a mărețului (pe bune) eveniment la nivel național. Nu suntem pregătiți de aproape nimic. Nu avem planuri decât aiurea, „din brișcă”. Planuri care, evident, se schimbă de la o zi la alta. Așa cum se schimbă guvernele, miniștrii, secretarii de stat și alte categorii de oameni ai muncii (politice). Important e să avem cât mai multe zile libere. Pe care, evident, nu le vom recupera niciodată. Ca și țara, pierdută de mult.

Alte articole

Leave a Comment