# Zalăul e un oraș imprevizibil. Nu mă îndoiesc că aș fi singura persoană care crede asta. Și cum orașul e plin de femei sărmane, acestea apelează la mila trecătorilor. Cu tot felul de scuze, ba pentru lapte praf, ba pentru mâncare, una dintre ele a apelat la sprijinul unui tânăr. Acesta, fără nicio reținere, îi întinde o bancnotă de 5 lei. Nici că tânăra a mimat vreun gest de recunoștință, căci i-a cerut mai mult. Nu una, nu două, ci un șir nesfârșit de rugăminți pentru o sumă mai mare de bani. Într-un final, bărbatul îi întinde 100 de lei… Cu ochii mari, îi ia și fuge. Nu mică mi-a fost mirarea, întrucât gestul său a fost unul de-a dreptul onorabil, din dorința de a face bine și de a oferi ajutor necondiționat unei persoane aflate la nevoie. La scurtă vreme însă, o văd pe aceeași stimabilă, pitită undeva după niște clădiri, fumând în voie „ca turcii”, cum spune o vorbă din popor.
* A se considera pamflet.
Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare!
Zvonăraşul de serviciu