Considerată cel mai bun produs, la ora actuală, al tenisului de masă sălăjean, Andrada Vincze a îneput să practice acest sport la vârsta de şapte ani, sub îndrumarea antrenorilor Elena Antohe şi Dan Antohe. Era în ultimul an de grădiniţă, când, împreună cu mai multe fete, a participat la o selecţie. Condiţia a fost să reuşească cel puţin trei duble cu paleta de tenis, „examen” peste care avea să treacă fără nicio problemă. Prima medalie din carieră a obţinut-o la vârsta de nouă ani, la un concurs desfăşurat la Târgu Secuiesc. A plâns, nu de bucurie, ci de supărare că a pierdut semifinala.
Până în prezent, cele mai bune rezultate obţinute de Andrada Vincze sunt cele două medalii de aur (2009 – 2010) câştigate la Campionatul European rezervat junioarelor, cu echipa naţională.
Sportiva zălăuană a terminat junioratul în urmă cu doi ani, aflându-se în ultimul an la tineret. Andrada Vincze participă însă şi la competiţiile rezervate senioarelor, iar în vara anului trecut a cucerit primele medalii la această categorie, fiind dublă medaliată la Openul Croaţiei. O performanţă ce a propulsat-o 50 de locuri în clasamentul mondial.
În urmă cu două sezoane, Andrada Vincze a ales să plece în Franţa, evoluând pentru un echipă din Liga a III-a. Este legitimată, în continuare, şi la CSM Zalău, club pentru care evoluează în probele de individual. Printre concursurile importante din acest an la care tenismena uălăuană va reprezenta CSM Zalău este Campionatul Naţional rezervat tineretului, programat chiar în oraşul de la poalele Meseşului.
În 2011 a absolvit Liceul Pedagogic „Gheorghe Şincai” Zalău, având media generală 9,72. Sportiva a reuşit game, set, meci şi la examentul de Bacalaureat, având media generală 9,58. În prezent este studentă în anul doi la Facultatea de Educaţie Fizică din Craiova.
A reuşit trei duble cu paleta şi a început să practice tenisul de masă
Reporter: Cum au fost începuturile carierei?
Andrada Vincze: A fost o selecţie, când eram în ultimul an la grădiniţă, am reuşit să fac trei duble cu paleta şi am rămas să practic acest sport. La început, totul a fost din plăcere. Odată cu trecerea timpului, îmi doream însă tot mai mult să progresez, să fac tot mai multe antrenamente şi să merg la concursuri. Îmi plăcea foarte mult acest sport şi nu am considerat niciodată că practicarea tenisului de masă îmi îngreunează programul. Abia aşteptam să merg la antrenamente, fiindcă era o atmosferă plăcută şi învăţam lucruri noi.
Rep.: Dacă ar fi să o iei de la început, ai alege acelaşi sport?
A.V.: Nu ştiu dacă, în mod deosebit, am ales acest sport. Aşa a fost să fie, a fost o selecţie de care am trecut şi am rămas să practic această ramură sportivă. Cred însă că aş alege tot acest sport, dacă ar fi să o iau de la început. Deşi nu este unul dintre sporturile cele mai mediatizate, felul în care se desfăşoară concursurile, emoţiile dinaintea competiţiilor dar şi alte aspecte m-ar determina să aleg încă o dată tenisul de masă.
Rep.: Care a fost cel mai bun rezultat al carierei?
A.V.: Ca orice sportiv, am avut şi rezultate bune, dar şi mai slabe, din diferite motive. Pentru un sportiv, cel mai important este să fie sănătos, iar în momentul în care ajungi într-o competiţie şi nu eşti complet refăcut, este clar că randamentul tău scade. De multe ori, a trebuit să îmbin sportul cu şcoala şi am fost nevoită să fac multe sacrificii pentru a avea rezultate bune şi la învăţătură, dar şi pe plan sportiv. Cele mai bune rezultate le-am obţinut în ultimii ani de juniorat: două medalii de aur cu echipa României, la Campionatul European. La seniori, nivelul este altul, iar trecea este mai grea, dar încerc să obţin şi aici cât mai bune rezultate. Anul trecut am reuşit să obţin prima medalie la seniori, la Campionatul Naţional şi la Openul Croaţiei. Nu ştiu însă dacă un singur concurs sau o singură medalie poate schimba viaţa unui sportiv. Cred că tot ce am adunat până acum, de-alungul anilor, cu meciuri câştigate şi pierdute, cu bune, cu rele, au format-o pe Andrada de azi.
Game, set, meci şi la Bacalaureat
Rep.: Cum ai reuşit să faci faţă pe două fronturi?
A.V.: La un moment dat, când mi-am dat seama că pot face performanţă în acest sport, am ştiut că trebuie să mă organzez foarte bine ca să fac faţă şi aici, şi în la şcoală. Erau multe săptămâni în care nu ajungeam la şcoală, dar când mergeam la cursuri, îmi dădeam silinţa să învăţ şi să recuperez. Mi-a fost puţin frică de Bacalaureat. Învăţasem pentru acest examen, dar nu ştiam cum la ce să mă aştept. În final a fost bine şi am obţinut o medie generală foarte bună. Aşa cum am reuşit să obţin rezultate bune la liceu, sper să reuşesc şi la facultate, mai ales că aici sunt în domeniu, fiind la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Craiova.
Rep.: Îţi mai aduci aminte la ce concurs ai obţinut prima medalie?
A.V.: Bineinţeles. Prima medalie am obţinut-o la un concurs la Târgu Secuiesc. Îmi aduc aminte că am plâns, fiindcă am pierdut semifinala, chiar dacă, am câştigat prima medalie din carieră. Amuzant, dar aşa a fost.
Rep.: Ai vreun regret?
A.V.: Un regret major, nu. Regret că am ceva probleme de sănătate la spate, din cauza orelor multe de antrenamente. (zâmbeşte).
Şi mai regret că ajung acasă atât de rar să mănânc prăjitură cu mere făcută de mama. În rest, nu regret nimic.
„Nu am avut niciun model după care m-am ghidat”
Rep.: Există un model după care te-ai ghidat în viaţa sportivă?
A.V.: Sunt sportivi pe care îi admir sau a căror viaţă şi personalitate îmi plac, dar nu pot spune că am un model după care să mă fi ghidat.
Rep.: De ce ai ales să pleci în Franţa?
A.V.: Am ales să plec în în Franţa, fiindcă în România, de la un anumit nivel, nu mai ai parte de antrenamente bune şi nu câştigi atât de mult încât să te poţi întreţine. Ca sportivă, în Franţa sunt mult mai apreciată pentru ceea ce fac.
Rep.: Ai vreun antrenor preferat dintre cei cu care ai colaborat?
A.V.: Într-adevăr, am avut mai mulţi antrenori în decursul anilor, dar de la fiecare cred că am avut ceva de învăţat. Nu am pe cineva anume, fiindcă mereu am fost plecată şi aveam alţi antrenorii. La Zalău, lucram cu domnul Victor Puie, la Bistriţa cu domnul Bozga şi cu domnul Filipaş, la lotul de junioare o aveam antrenoare pe doamna Sebe, iar la lotul naţional de senioare, pe domnul Filimon.
Rep: Ce-ţi propui în acest an?
A.V.: La fel ca în anii trecuţi, încerc să-mi fac treaba cât mai bine şi să câştig cât mai multe meciuri atât pentru clubul din Franţa, cât şi pentru CSM Zalău. Pentru moment, nu mă pot antrena foarte bine, din cauza problemelor la spate, dar îmi doresc şi sper să pot participa la Campionatul Naţional rezervat seniorilor, de la Buzău. În funcţie de rezultatele de la acest concurs voi şti cum decurge, în continuare, acest an. Mi-aş dori să obţin o calificare la Campionatul Mondial de la Paris şi la Universiada din luna iunie, de la Kazan. Sper să urc tot mai mult în clasamentul mondial.
Marius Morar
