Asistată de câinele ei, o sălăjeancă ajută copiii cu nevoi speciale

După 15 ani lucraţi în învăţământul special, Narcisa Ioana este, din 2012, profesor logoped şcolar în cadrul Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Sălaj. Dacă în copilărie era îngrozită de câini şi evita pe cât posibil să stea în preajma lor, după ce s-a căsătorit a trebuit să accepte prezenta unui patruped.

“Soţul meu iubeşte foarte mult animalele, în special câinii, aşa că de dragul lui, am acceptat să trăim în casă alături de unul. Când eram copil, aveam fobie faţă de câini. Imediat ce vedeam unul, treceam pe cealaltă parte a străzii ori fugeam. Nu mă apropiam niciodată de ei, nu îi mângâiam. Lucrurile au început să se îmbunătăţească odată cu primul nostru căţel, un metiş pechinez, care avea, din păcate, porniri agresive. Dar pe atunci, nu ştiam nimic despre dresajul canin ori despre comportamentul canin”, ne povesteşte sălăjeanca.

Ghemotocul de blană care i-a alungat fobia

În 2009, în familia ei a apărut Kara, un minunat exemplar de English Cream Golden Retriever, care a cucerit inima Narcisei şi pe care a început să o dreseze în jurul vârstei de cinci luni. Rezultatele obţinute au fost extraordinare. “Am citit mult despre comportamentul canin, despre creşterea câinilor, despre dresaj, am urmărit diferite clipuri pe internet şi, încet, am pus totul în practică. Între noi s-a sudat o relaţie extraordinară. Kara mă asculta, mă făcea să mă simt în siguranţă, îmi oferea afecţiune. S-a pliat pe sufletul meu. Eram mereu împreună: acasă, la joacă la plimbare”, povesteşte profesorul.

 

Specialist în terapie asistantă de animale (TAA)

Pentru a vrut să treacă la un alt nivel şi să împărtăşească şi cu alţii bucuria pe care o trăia graţie acestei minunate căţeluşe, Narcisa a urmat două cursuri de perfecţionare, care să îi permită să devină profesionist în domeniu: “Conştientizând că într-adevăr mi-am vindecat fobia şi am parcurs, involuntar, un program de terapie, am urmat două cursuri de perfecţionare pentru a aprofunda şi a face acest lucru conştient, într-o manieră profesionistă. Astfel, în 2013, crescătorul de golden retrieveri a absolvit cursul “Animal Assisted Therapy”, oferit de University of New Hampshire, Manchester, USA, iar în  perioada 2014-2015, cursul postuniversitar “Terapia asistată de animale”, oferit de către UBB Cluj-Napoca, în colaborare cu Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul USAMV Cluj-Napoca.

Proiecte pentru copii

Au urmat proiectele de terapie asistată de animale pentru copiii cu nevoi speciale din judeţ. Cel dintâi, intitulat “Kara, prietena mea”, s-a derulat în anul şcolar 2014-2015, beneficiari fiind copii cu dizabilităţi grave, cu tulburări de spectru autist ori cu tulburări de dezvoltare, copii cu deficienţe locomotorii şi cei care au fobii faţă de animale, de la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă din Şimleu Silvaniei.
Un an mai târziu, elevii Şcolii Gimnaziale “Silvania” din Şimleu Silvaniei au cunoscut-o pe Kara. “Terapia asistată de animale promovează interacţiunea pozitivă dintre om şi animal, prin încorporarea trăsăturilor psihologice, comportamentale şi fizice ale unui animal într-un mediu terapeutic, cu scopul de a facilita procesul de recuperare a unei persoane care necesită îngrijire medicală fizică şi/sau psihică. Acest tip de terapie este considerată un adjunct al unui tratament terapeutic de bază, nu un tratament în sine”, explică specialistul.

Kara cea minunată

Despre Kara, stăpâna ei are numai cuvinte de laudă: “Kara este ca din plastilină. Are un temperament echilibrat, nu este agresivă, ci răbdătoare şi iubeşte oamenii, oferindu-le afecţiune şi iubire necondiţionată. Fiind crescută într-un mediu calm, nivelul său de stres este redus, astfel că atunci când interacţionează cu persoane agitate încearcă să le inducă starea de linişte. Pentru fiecare din activităţile pe care le-am desfăşurat cu copiii, Kara a fost, practic, recompensa. Cei care îndeplineau cerinţele – să socotească, să rostească un cuvând, să spună o propoziţie, să salute, să identifice culorile ori formele – aveau ocazia să interacţioneze, o mângâie ori să o plimbe pe Kara. Rezultatele au fost minunate, efectul a fost unul imediat, de relaxare. Mi s-a umplut sufletul de bucurie când i-am văzut pe copii abandonându-şi teama şi reţinerile”, susţine profesorul logoped.

Prin intermediul a diverse jocuri şi activităţi în care era implicat Retrieverul Narcisa Ioana i-a învăţat pe copii importanţa igienei personale, le-a îmbunătăţit deprinderile atenţionale, stima de sine, abilităţile motorii şi comunicarea verbală, le-a redus nivelul de anxietate, a diminuat tendinţa de izolare socială şi a contribuit la îmbunătăţirea vocabularului lor. Sălăjeanca intenţionează să continue activităţile de acest gen şi în anul şcolar 2016-2017.

Pregătiri pentru predarea ştafetei

Kara a participat  la numeroase concursuri şi competiţii canine naţionale sau internaţionale, obţinând rezultate foarte bune. Din dragoste responsabilă faţă de creşterea şi reproducerea unei rase minunate de câini, sălăjeanca a înfiinţat canisa Nenemusha’s Retrievers. Karei, acum în vârstă de şapte ani, i s-a alăturat Daddy, unul dintre cei şase pui din primul cuib. Despre el, Narcisa spune că este exact opusul mamei lui: „Este neobosit, curios, jucăuş, dar cu un suflet plin de dragoste şi devotament faţă de noi şi de alte animale. Este cel mai bun prieten al celor două pisicuţe ale familiei, Sesi şi Piţu, împreună cu cu care se joacă şi chiar doarme”.

Din aceste motive, Daddy nu va putea duce mai departe proiectele mamei lui, însă specialistul TAA a găsit soluţii: „Ne dorim să avem un nou cuib, din care să selectez o căţeluşă care să mă ajute în viitoarele mele proiecte. Iau în calcul şi achiziţia unui exemplar din rasa Labrador, câini care sunt mai focusaţi pe muncă şi pe stăpâni”.

Leave a Comment