Castelul Bay văzut din altă perspectivă. Reabilitare în interesul comunităţii

Având în vedere importanţa Castelului Bay, clădire monument istoric situată în zona centrală a localităţii Treznea, consider oportună identificarea unei funcţiuni care să permită punerea în valoare a acestuia. Nu este de neglijat faptul că această clădire este asociată cu evenimentele istorice triste, care încă se păstrează pregnant în memoria comunităţii, motiv pentru care, în lipsa unei iniţiative corecte, nu a fost promovată decât varianta distrugerii monumentului.
În ultimele zile au apărut multe informaţii în presă despre eforturile care se încearcă pentru salvarea acestui monument istoric. Din păcate toate se opresc la un fel de scuză faţă de locuitorii comunei, urmaşii celor care au suferit de pe urma atrocităţilor din anul 1940 şi care încă nu înţeleg de ce ne încăpăţânăm să aducem la viaţă o clădire pe care ei o asociază cu trecutul trist al familiilor lor. Încă nu înţeleg sau nici nu li s-a explicat suficient modul în care această clădire simbol ar putea fi reabilitată în interesul lor, în memoria familiilor lor.
Cred că ar trebui să abordăm puţin altfel problema reabilitării Conacului Bay, castelul crimelor din Treznea, aşa cum este numit în multe articole de presă.
Localitatea Treznea a fost declarată localitate martir prin Legea nr. 76 din 6 iulie 1995. Enciclopedia României spune că localitate martir este o denumire generică, un titlu acordat unor localităţi din România, ca simbol al cinstirii de către Patrie a eroismului manifestat şi al memoriei martirilor căzuţi pentru cauze naţionale. Noi ce putem face ca să le cinstim memoria ?
În centrul localităţii există Monumentul Martirilor, operă a sculptorului Aurel Contraş, ridicat în memoria martirilor în anul 1983, dar nefinalizat. În cimitirul satului este Mormântul Comun al martirilor amenajat în anul 1987. În fiecare an la 9 septembrie se comemorează eroii martiri, ocazie cu care se depun coroane de flori şi ne amintim cu toţii de grozăviile petrecute la Treznea.
Cu siguranţă că mulţi dintre localnici, dintre cei care îşi au rădăcinile acolo, ar vrea să facă ceva mai mult. A fost înfiinţată o asociaţie în acest scop, dar parcă lipseşte un liant, un scop comun declarat. Ce s-ar putea face ? Unii au şi făcut, ştiu că există multe înregistrări documentare, mărturii ale supravieţuitorilor, cu siguranţă există şi multe materiale documentare scrise. Există în lucru o monografie a satului Treznea şi totuşi fără a contura ceva cuprinzător aceste documente în mare măsură rămân în sertare, în rafturi, pe CD-uri.
Cum văd eu localitatea Treznea, localitate–martir ?
Un proiect integrat pentru localitatea Treznea ar trebui să privească localitatea în ansamblul ei. Dacă la intrarea în localitate văd o plăcuţă care îmi spune că este o localitate martir, mă aştept să înţeleg de ce. Mă aştept să văd pe fiecare casă câte o plăcuţă comemorativă care să mă informeze despre familia care a locuit acolo şi a dispărut brusc în martiriu. Dacă încă mai există o casă din acea perioadă în care au locuit acei martiri, aş vrea să o păstrez aşa cum a fost atunci. Ajung la şcoală şi trebuie să găsesc informaţii despre familia învăţătorului, şcoala a fost martor la eveniment. Biserica din sat are povestea ei, poveste pe care o marchez într-un fel acolo, în acel loc. Pe locul unde a fost vechea primărie ar trebui să existe o plăcuţă care să ne informeze despre explozia care s-a produs şi a distrus clădirea, la fel pe locul în care a fost casa parohială şi a ars.
Monumentul din cimitir, monumentul din centrul satului, care trebuie finalizat aşa cum a fost proiectat, toate aceste obiective ne canalizează interesul spre ceva important, ceva ce ne poate lămuri în legătură cu semnificaţia acestor simboluri. În centrul satului găsesc o clădire plină de istorie, un martor al acelor evenimente. Un martor important, dintre puţinii care au rămas şi care, prin însăşi existenţa lui are multe de mărturisit. Această clădire adăposteşte dincolo de ziduri tot ceea ce locuitorii de astăzi, bătrânii satului, ar vrea să mărturisească, să lase pentru posteritate, adică povestea familiilor lor. Acesta este muzeul martirilor, locul în care este adunată toată istoria evenimentelor, mărturii ale unor evenimente pe care nu trebuie să le uităm.
Un proiect integrat pentru localitatea Treznea ar trebui să promoveze realizarea unui muzeu al martirilor în scopul păstrării memoriei victimelor şi în scopul de a face cunoscute evenimentele din septembrie 1940, un muzeu care să funcţioneze în casa simbol, castelul Bay.
Un muzeu al martirilor în castelul Bay mă duce mereu cu gândul la muzeul “Casa Terorii” din Budapesta. Cei ce l-au vizitat vor înţelege de ce se poate face această asociere, iar cei ce nu l-au vizitat merită să-şi propună acest lucru. Muzeul prezintă perioade sângeroase de teroare din istoria maghiară. Aşa cum putem afla din informaţiile postate pe internet despre “Casa Terorii”, clădirea în care funcţionează muzeul este casa în care în anul 1945 şi-a instalat sediul poliţia politică comunistă. Subsolul clădirii a fost refăcut aşa cum era în anii 1945-1946, au fost refăcute celulele. Aici au fost torturaţi condamnaţii politic. Acest sediu a fost numit de către deţinuţi “Casa Terorii”. La intrarea în muzeu a fost amplasat un tanc sovietic T-55. Tancurile T-54, T-55 erau folosite de către sovietici pentru menţinerea dictaturii şi a influenţei ruseşti în multe state din fostul bloc comunist. Tancurile T-54 au fost angajate în lupta de gherilă din noiembrie 1956 pe străzile din Budapesta, având un rol hotărâtor în menţinerea dictaturii sovietice din Ungaria. De ce ar vrea un popor să aducă în muzeu un simbol al unor momente tragice pentru acesta? Pentru că nu trebuie să uite! Pentru că trebuie să reflectăm asupra cauzelor care au dus în trecut la asemenea momente întunecate şi să evităm repetarea lor. Pentru că trebuie să le facem cunoscute!
Comisia Europeană, Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au convenit asupra înfiinţării Programului “Europa pentru cetăţeni”, care materializează cadrul juridic pentru sprijinirea unei game largi de activităţi şi organizaţii care promovează “cetăţenia europeană activă, finanţând programe ce se regăsesc în cadrul a patru măsuri, Măsura 4 fiind “memoria europeană activă”. Scopul proiectelor sprijinite in cadrul acestei actiuni este de a pastra vie amintirea victimelor nazismului si stalinismului si de a imbunatati gradul de cunoastere si intelegere al generatiilor prezente si viitoare cu privire la ceea ce s-a intamplat in lagare si in alte locuri de exterminare in masa a civililor si de ce.
“Uniunea Europeană este întemeiată pe valori fundamentale precum libertatea, democraţia şi respectul pentru drepturile omului. Pentru a le aprecia la întreaga valoare, este necesar să ne amintim modul în care nazismul şi stalinismul au încălcat aceste principii în Europa. Prin comemorarea victimelor sau prin conservarea amplasamentelor şi arhivelor asociate cu deportările, europenii vor păstra vie memoria trecutului, inclusiv a momentelor sale întunecate. Este deosebit de important să se procedeze astfel acum, când martorii acestor evenimente sunt din ce în ce mai puţini.” (Europa pentru cetăţeni – Ghidul programului ).
Prin acest program care se va desfăşura până în anul 2013 poate fi finanţată documentarea necesară amenajării muzeului martirilor. Am urmărit programul “Europa pentru cetăţeni” sperând că într-o nouă etapă se va depune un proiect pentru Treznea, un proiect pe care l-am schiţat şi propus pentru a fi iniţiat. Din păcate nu am găsit sprijinul necesar. Un proiect ar trebui să aibă un aplicant şi nişte parteneri. Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Sălaj, Asociaţia “Treznea – Sat Natal”, cei care pot gestiona activităţile proiectului pentru că pot asigura documentarea, ar trebui să dispună de 30% din valoarea proiectului, pentru cofinanţare. Mai avem puţin timp de gândire, dar nu prea mult.
Şi pentru că despre muzeul martirilor era vorba, aş completa imaginea satului Treznea, localitate martir, cu un parc pe care l-aş fi amenajat, acolo unde astăzi nu se mai poate. În locul terenului de sport aş fi amenajat un parc, pe una dintre alei aş fi lăsat să se sădească copaci în memoria fiecărei familii dispărute. Aş fi pus câte o plăcuţă cu numele familiei în memoria căreia se sădeşte copacul şi cu numele celui care l-a sădit. Poate copiii din Treznea ar fi fost mândri să facă acest lucru.
Valeria Lehene

One Thought to “Castelul Bay văzut din altă perspectivă. Reabilitare în interesul comunităţii”

  1. Ion

    sunt un roman intr-un sat unguresc ,un steag tricolor daca pun la poarta si nu mai sunt salutat sau mai bine zis sunt ignorat total,ce sanse sunt sa se schimbe mentalitatile sovinilor,prea putine din pacate,suntem romani si asta-i tara noastra

Leave a Comment