Preşedintele „Cartel Alfa” Sălaj, Pompiliu Ceaca, la „Rotisorul politic”: „Nu mai credem în promisiunile niciunui partid politic”

Preşedintele „Cartel Alfa” Sălaj, Pompiliu Ceaca, la „Rotisorul politic”: „Nu mai credem în promisiunile niciunui partid politic”

Un nou client la emisiunea „Rotisorul politic” de la Radio Transilvania Zalău, o emisiune realizată în parteneriat cu ziarul „Magazin Sălăjean” şi ZTV.ro: Pompiliu Ceaca, preşedintele UJS „Cartel Alfa” filiala Sălaj. În această pagină, câteva fragmente, editate.

„Funcţia de lider sindical nu prea costă nimic”

(…) Rep.: Nu ţi se pare un pic cam scumpă o funcţie de şef de vamă? Aproape 500.000 de euro. Te întreb cât costă o funcţie de lider sindical? Oricum, e mai ieftină, bănuiesc.

Pompiliu Ceaca: Funcţia de lider sindical nu prea costă nimic. Din păcate se vede acest lucru, că nu prea costă, şi tinerii, în general, care ar avea abilităţi de conducători sau de buni negociatori nu se îndreaptă spre mişcarea sindicală. Vin foarte puţini tineri din spate în sistemul sindical, ceea ce este un lucru îngrijorător pentru mişcarea sindicală. Tocmai pentru că această funcţie nu-ţi conferă mai multe avantaje sau aproape deloc şi faptul că rişti să-ţi creezi mulţi duşmani, atât în rândul clasei politice, cât şi ai patronatelor, şi într-un final te trezeşti la un moment dat că nemulţumirile oamenilor se acumulează, mulţi pot fi şi manipulaţi, şi te trezeşti că nu mai deţii funcţia sindicală şi ajungi pe drumuri. Exemple sunt nenumărate de lideri sindicali care după ce nu au mai avut această funcţie, nu au mai avut o protecţie legală, sau chiar dacă legea îi proteja, au fost disponibilizaţi, daţi afară.

Tocmai de aceea, pe mulţi nu îi încântă ideea de a fi lideri de sindicat, pentru că dacă vrei să-ţi faci corect şi cinstit meseria de militant sindical riscul este foarte mare să deranjezi foarte mulţi oameni. Faptul că în vamă, revenind la prima parte a întrebării, o funcţie de şef de punct vamal a ajuns la o asemenea sumă, aici aş putea să răspund cu un banc. Doi vameşi discutau între ei şi spuneau că urmează să vină ziua şefului. Unul zice să pună mână de la mână şi să-i cumpere o vilă. Altul zice că e cam puţin şi să îi ia şi un Mercedes. Apare şi un al treilea vameş care zice că e cam puţin şi propune să îi dea şefului o zi în vamă. Ceilalţi doi: e prea mult! Dacă acest banc are o doză puternică de realitate, 500.000 de euro ca să fii numit definitiv – din ce am înţeles eu, 150.000 de euro era o numire provizorie – e o sumă substanţială, pe care, probabil, persoana respectivă intenţiona să şi-o recupereze într-un timp cât mai scurt. (…)

„Din punct de vedere electoral este un pericol pentru actuala putere”

Rep.: USL – Uniunea Social Liberală. Cum ţi se pare din perspectivă sindicală această idee de cumetrie între PSD, PNL şi PC?

P.C.: Această alianţă, uniune cum o numesc cei care au format-o, din punct de vedere electoral este un pericol pentru actuala putere, pentru actualul partid de guvernământ. Asta s-ar putea spune, PD-L conduce ţara. Sigur, are câţiva aliaţi, dar nu sunt o coaliţie de guvernământ despre care să spui că are substanţa care încearcă să o construiască această Uniune Social Liberală. Prin urmare, din punct de vedere electoral acest pas este un pericol pentru PD-L, pentru că dacă – şi aici este un dacă – această Uniune va veni într-un termen relativ scurt cu un program de guvernare, cu un program cu care să scoată ţara din marasmul economic şi politic în care se află, s-ar putea să aibă credibilitate şi să crească foarte serios în sondaje. Pe de altă parte, sigur că dacă iei şi analizezi din punct de vedere doctrinar, un analist politic ar putea să găsească o grămadă de hibe la această alianţă sub aspect doctrinar.

PNL, cu o doctrină declarată de dreapta, centru – dreapta, dar cu măsuri care să încurajeze capitalul şi o doctrină a PSD, orientată spre stânga, socialistă, care încearcă să distribuie cât mai mult din ceea ce se culege la buget pe partea socială. Sigur că într-o situaţie de criză, în care veniturile la buget scad şi sunt insuficiente, distribuţia nu se poate face decât într-o mică măsură, şi atunci un program pe care eu îl văd ar fi să întărească capitalul şi să genereze multe locuri de muncă prin întărirea capitalului, care să ducă la o creştere substanţială a veniturilor la buget, şi atunci s-ar putea echilibra şi partea socială. Nu ştiu ce să zic. Aştept. Deocamdată nu mă pronunţ faţă de viitorul acestei Uniuni. Aştept să văd un program care să aibă obiective clare, definite, acţiuni clare care, sigur, într-un anumit timp vor conduce la reabilitarea economică a ţării. Pe o situaţie de criză, pe un management defectuos al actualei guvernări, această alianţă creşte. Ea trebuie să crească prin programul ei şi prin oamenii pe care o să-i promoveze, care trebuie să transmită mesaje clare şi să dea dovadă că sunt oameni corecţi, competenţi, că au un nivel de moralitate, cu care pot recâştiga încrederea populaţiei. Pe aşa ceva mi-aş dori ca această Uniune să crească, şi nu pe deteriorarea vieţii în România datorată actualei guvernări. (…)

Rep.: Mai există o şansă, din perspectiva voastră sindicală? Mai credeţi în promisiunile lor, ale politicienilor?

P.C.: Nu mai credem în promisiunile niciunui partid politic. Nu mai credem de mulţi ani. Problema este, aşa cum spuneam înainte, că s-ar putea – speranţă mai avem, speranţa moare ultima, nu? – să iasă în faţă şi oameni de calitate, oameni politici care au cuvânt şi cu care dacă ai convenit ceva, ai siguranţa că îşi respectă cuvântul şi va încerca să pună în practică ceea ce a convenit cu partenerii sociali, în primul rând sindicatele, pe mine asta mă interesează, şi sigur şi patronatele. Dacă vor apărea asemenea oameni, cu credibilitate şi din punctul de vedere al competenţei şi al moralităţii, şansele să facem nişte înţelegeri şi să avem o anumită siguranţă că vor fi şi puse în practică cresc. Aici partidele ar trebui să ţină cont de poziţia cetăţenilor, a organizaţiilor care reprezintă cetăţenii, în special sindicatele, care sunt cele mai mari organizaţii, să înţeleagă că clasa politică trebuie primenită şi că e nevoie şi de oameni care pot fi promovaţi şi care sunt oameni de cuvânt şi ceea ce spun şi fac. (…)

„O continuă manipulare şi foarte puternică şi foarte activă în situaţii de criză”

Rep.: Nu ţi se pare că trăim în acelaşi film, destul de prost? Despre suspendarea preşedintelui discutăm de când e Băsescu preşedinte. Despre alegeri anticipate discutăm din 1990 încoace şi nu s-au întâmplat niciodată. Despre schimbări adevărate la vârful partidelor discutăm din 90 încoace şi nu s-au întâmplat. Nu cumva suntem în continuare manipulaţi în aşa hal încât pur şi simplu suntem prizonierii unor oameni care aproape fac ce vor cu noi?

P.C.: Din ceea ce s-a întâmplat până acum, asta este concluzia. Nu contest. Există sentimentul că este o continuă manipulare şi foarte puternică şi foarte activă în situaţii de criză. În situaţii în care economia nu funcţionează, oamenii sunt săraci, sigur că manipularea se face şi se aruncă aceste petarde pe piaţă, cu suspendarea preşedintelui, cu remanierea Guvernului, cu retragerea nu ştiu cui, tocmai pentru a deturna atenţia cetăţenilor, a oamenilor de la lucrurile reale cu care se confruntă şi pentru care clasa politică este vinovată. Şi atunci cetăţenii nu mai vorbesc de faptul că ministrul Economiei gestionează prost acel minister, că sectorul privat în loc să beneficieze de măsuri care să-i ajute să se dezvolte, să creeze locuri de muncă, ei trebuie să se restructureze pentru că piaţa e în cădere, piaţa e în cădere pentru că nu există strategii guvernamentale coerente şi capabile să ducă la stoparea crizei. Şi atunci oamenii, lucrătorii, care au salarii mici, nu numai în sectorul privat, acum sunt mici şi în sectorul bugetar, trebuie să se întrebe: ce se întâmplă? Nu mai analizăm activitatea politicienilor care ne conduc, analizăm evenimente, aceste petarde. (…)

La foc semi – automat

Rep.: Sălajului îi va fi mai bine? E o oază în România sau ce se întâmplă la Bucureşti are repercusiuni şi aici?

P.C.: Sălajul face parte din România, şi nivelul de trai, şi ritmul de dezvoltare vor fi, să zic, cele specifice Transilvaniei. Nu comparăm Zalăul sau Sălajul cu un judeţ în care oportunităţile şi ritmul de dezvoltare din alte regiuni, nu vreau să le nominalizez, e mai scăzut. Dar politicile de la Bucureşti, este clar, vor influenţa în mod pozitiv sau negativ şi dezvoltarea Sălajului.

Rep.: După crearea USL, un lucru pare cert: că vom avea acelaşi preşedinte al consiliului judeţean şi acelaşi primar al municipiului…

P.C.: Mă rog, acestea sunt previziunile. Care va fi votul cetăţenilor, până la urmă, nu putem să previzionăm într-un mod exact. Da, în condiţiile în care s-a bătut palma şi actualul primar, preşedintele PNL Sălaj va candida din nou şi va avea şi sprijinul PSD şi a electoratului PC, fiecare are în municipiu un segment electoral, şansele de a câştiga vor fi cele mai mari ale acestui candidat. La fel şi la Consiliul Judeţean. Acolo depinde şi de ce politică va face PD-L. Dacă PD-L nu o să-şi desemneze un candidat la CJ şi vor susţine candidatul UDMR, dacă vor fi şi atunci parteneri de guvernare, atunci la nivel de Consiliu Judeţean lucrurile nu sunt foarte sigure. Nici la Zalău nu sunt foarte sigure, dar ca şanse, analizând acest lucru, candidatul PSD la funcţia de preşedinte al CJ şi cel al PNL la funcţia de primar al municipiului Zalău au cele mai mari şanse.

Rep.: Cu Septimiu Ţurcaş ce crezi că se va întâmpla? Va rămâne în PD-L sau va pleca la un alt partid?

P.C.: Dacă trece la PNL, atunci PD-L are o mare problemă în bazinul Şimleu, pentru că pe lângă faptul că va fi susţinut şi de liberali şi de PSD, şansele de a câştiga Primăria, şi prin imaginea lui, probabil sunt mulţi oameni în Şimleu care îl apreciază, îl vor vota din nou, şansele cresc. Dacă va rămâne în PD-L şi va fi candidatul acestui partid are şanse şi în aceste condiţii să redevină primar, dar va fi mai greu. El poate redeveni primar dacă va fi susţinut de USL. Aşa văd eu lucrurile.

Rep.: Liderii sindicali vor face un front comun în perioada următoare sau fiecare va fi cu gaşca lui?

P.C.: Nu. Ideea e că cele patru, mă rog, cinci, una e o confederaţie de buzunar, vorbesc de cele patru confederaţii care au reprezentativitate şi totuşi pot mobiliza un număr semnificativ de sindicalişti pentru acţiuni de protest, greve, discută în această perioadă. Eu am propus în ianuarie în Bucureşti chiar o întâlnire comună pe un nivel mai larg, cu reprezentanţi ai celor patru, cinci confederaţii, tocmai în ideea de a gândi o strategie şi un program comun de acţiuni. În momentul în care vom face acţiuni separate, şi am mai făcut acest lucru anii trecuţi, s-a văzut că efectele nu au fost cele scontate, ci dimpotrivă nu s-a realizat aproape nimic, ci doar mobilizare de oameni, cheltuieli şi oboseală. Ideea pe care o susţin şi o promovez de un an încoace este că mişcarea sindicală trebuie să aibă scopuri şi obiective comune. (…)

Leave a Comment