Monede romane republicane și imperiale, descoperite la Stârciu

Un pasionat de istorie din Zalău a descoperit recent cinci monede romane republicane și imperiale. Descoperirea a avut loc pe versantul unui deal alăturat celui pe care se află urmele cetății dacice de la Stârciu.

Cristian Marincaș, cel care a efectuat descoperirea cu ajutorul unui detector de metale, a predat monedele Direcției Județene pentru Cultură Sălaj. Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău a efectuat, la fața locului, un diagnostic arheologic pentru a stabili contextul respectivei descoperiri. Ajutați de descoperitor și de voluntarii Ciprian Vanci, Daniel Crețu, Mihai Trif, Teodor Taloș și Bogdan Pop, arheologii muzeului zălăuan, Horea Pop și Emanoil Pripon, au mai descoperit 37 de monede scurse pe panta dealului dintr-un punct în care fuseseră îngropate acum 2000 de ani. Această descoperire se înscrie în seria de 24 tezaure descoperite în ultimii 115 ani pe teritoriul județului Sălaj. Compus din 42 denari, el se încheie cu o monedă de la împăratul Tiberius (14-37 p. Chr.) și  cel mai probabil că a fost îngropat la asediul roman, asupra cetății dacice, de către un locuitor sau apărător al acesteia, care a fugit din calea cuceritorilor.

Cetatea de la Stârciu este situată la circa 3 km. S-S-E de sat, aproape de Munţii Meseş, pe un deal, cunoscut de localnici sub numele de Cetăţuie. După cum au explicat reprezentanții MJIA Zalău, aceasta a apărut în literatura de specialitate încă la începutul secolului 20 şi mai apoi, la mijlocul secolului, în repertoriul preistoricianului maghiar M. Roska. Mamelonul, locuit în epoca dacică, este prevăzut cu două căi de acces prin şei de legătură. Fortificaţia este de tip promontoriu barat din două sensuri. Înspre valea Ragului şaua a fost tăiată de două şanţuri cu valuri puternice în spate, iar în partea opusă, unde accesul se făcea dinspre culmile mai înalte ale munţilor, şaua a fost secţionată de patru şanţuri cu valuri în spate. Spaţiul protejat de fortificaţie (cele trei terase artificiale) are o suprafaţă de aproximativ 0,36 ha. Alte două terase cu o suprafaţă de circa 0,5 ha se află dispuse extra valum înspre trecătoarea prin Munţii Meseş, dar deocamdată nu există dovezi de locuire în epoca dacică.

Amplasarea cetăţii în faţa trecătorii prin Meseş creată de Valea Ragului sugerează o folosire frecventă a acestei căi de legătură între bazinul Crasnei şi cel al Agrijului, cale care trebuia controlată şi supravegheată prin ridicarea unei fortificaţii ca şi cea de la Stârciu. Sondajele arheologice, executate în anul 1969, au surprins elemente de palisadă în valul secţionat. Materialele arheologice descoperite încadrează fortificaţia în intervalul sf. sec. II a.Chr-I p.Chr. “Din nefericire, probabil în anul 2011, cetatea a fost grav afectată de amenajarea ilegală a unui drum forestier. Ne propunem însă, pe viitor, o diagnosticare a elementelor defensive și de habitat intern al acesteia și de verificare a teraselor din afara ariei fortificate”, au precizat reprezentanții instituției de cultură.

Alte articole

Leave a Comment