Practicarea pescuitului plantat pe lacurile Vârșolț și Sălățig afectează pescuitul recreativ și sistemul ecologic al acestor ape. Veronica Ispas, secretar al Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din Sălaj, a postat pe o rețea de socializare o poziție clară cu privire la practicarea acestui stil de pescuit în cele două lacuri sălăjene: „De multe pot fi acuzată în lumea asta, dar că vreau răul pescuitului din Sălaj… niciodată. Că nu fac jocul unor grupuri de interes, da – și asta îmi asum! Vreau să vă spun de ce nu agreez stilul de pescuit plantat – adică nădirea la punct fix cu bărcuțe sau alte mijloace de transport nadă și momeli. Pentru binele pescuitului și pescarilor din Sălaj, îmi doresc eliminarea acestui stil de pescuit de pe Vârșolț și Sălățig”, a transmis Ispas.
Potrivit declarațiilor sale, pescuitul plantat implică lansarea monturii într-un punct fix ales anterior, unde este introdusă nadă cu ajutorul bărcuțelor sau al altor mijloace, iar montura rămâne nemișcată, așteptând peștele. Mai mult, acest stil de pescuit presupune „introducerea repetată și artificială de materie organică și nutrienți (carbon, azot, fosfor) într-un ecosistem acvatic. Exact același mecanism care stă la baza poluării agricole, eutrofizării lacurilor și degradării fondurilor piscicole. Deși pescuitul plantat este eficient pe termen scurt, utilizarea lui excesivă și fără măsură poate reduce calitatea pescuitului și poate afecta echilibrul natural al apelor în timp. Pe termen lung (la noi se practică de 5-6 ani), acțiunea negativă a pescuitului plantat în timp este vizibilă. Câți dintre noi nu am fost la pescuit și nu am avut nicio trăsătură? De ce? Pentru că practicarea în mod frecvent și necontrolat a pescuitului plantat poate avea efecte negative pe termen lung, atât asupra peștilor, cât și asupra ecosistemului acvatic”.
Potrivit acesteia, peștii devin mai precauți, recunosc monturile și momelile artificiale, ceea ce duce la scăderea eficienței pescuitului în timp. De asemenea, apar modificări ale comportamentului alimentar. Nădirea repetată schimbă obiceiurile naturale de hrănire, peștii ajungând să depindă de hrana introdusă de om, iar astfel nu mai caută hrana naturală.
Acest stil de pescuit conduce la suprasaturarea apei cu hrană. Excesul de nadă neconsumată se descompune, afectând calitatea apei și reducând oxigenul dizolvat. Totodată, sunt capturate mai des exemplarele active, în timp ce peștii mai precauți supraviețuiesc și transmit acest comportament, ducând la populații din ce în ce mai greu de pescuit.
Nădirea masivă favorizează anumite specii, precum crapul sau carasul, în detrimentul altora, cum ar fi șalăul, știuca sau babușca, ceea ce conduce la un dezechilibru al ecosistemului. Pescuitul plantat contribuie și la o presiune constantă asupra habitatului, iar vadurile nădite intensiv devin zone degradate, cu sediment încărcat organic și vegetație afectată.
Conform acesteia, lacul Vârșolț are o cantitate mare de pește, fapt confirmat prin cartografiere cu sonare. Problema majoră o reprezintă însă distribuția acestuia, deoarece peștii sunt cantonați la distanțe de 250-300 de metri de mal, unde așteaptă să fie hrăniți. Reprezentanta AJVPS Sălaj a mai precizat că pescuitul recreativ clasic este pe cale de dispariție: „De când nu ați văzut un pescar să pescuiască recreativ?”.
Pescuitul plantat, deși eficient pe termen scurt prin atragerea rapidă a peștilor la nadă, conduce la scăderea calității pescuitului. Peștii devin mai precauți, numărul capturilor scade, iar presiunea asupra habitatului modifică comportamentul natural al acestora și dezechilibrează ecosistemul acvatic.
„Sper că mă înțelegeți și sunteți lângă mine”, a mai transmis Veronica Ispas, secretar al AJVPS Sălaj.