Tupeu de infractor

Să spui că în politică se minte cu nerușinare, mai ales în spațiul mioritic, este deja pleonasm, tautologie. Fără doar și poate, în politica românească se minte cu nesimțire atât în campanile electorale, cât și înafara lor. În politica noastră, de fapt, se minte mai tot timpul. Tăvălugul începe cu minciunile din campanii, când se promite orice pentru oricine, doar să iasă votul. Mai apoi, odată ajunși cu sacii în căruță, aleșii uită brusc de promisiuni, în timp ce mare pare din electorat e lovit, la fel de subit, de amnezie. Însă, când ridici minciuna la rang de virtute, folosind-o ca ingredient principal în actul de guvernare, gluma se îngroașă, iar conținutul latrinei dă pe dinafară.

Chiar dacă au trecut câteva săptămâni de la „noaptea neagră” a politicii românești, politicienii noștri rămân încă ancorați cu îndârjire în aceeași mentalitate, în aceleași idei, ceea ce ne demonstrează încă o dată cât de importantă este reacția străzii. Vă vine sau nu să credeți, inclusiv la această oră, Tărineanu susține (cu argumente ce țin mai degrabă de domeniul penibilului) că OUG 13 era de fapt foarte bună, în ciuda tuturor evidențelor. Or, șeful Senatului ar fi trebuit să înțeleagă până la ora asta că România nu este populată în întregime de niște retardați, pe care îi poți manipula la orice oră din zi sau din noapte cu niște inepții scoase cu forcepsul din “noaptea minții”. Nu poţi să-i faci pe toţi din jurul tău proşti, începând cu sutele de mii de protestatari şi terminând cu oficiali ai statelor partenere sau cei ai UE, iar când ajungi la Bruxelles, să iei poziţia ghiocelului şi să declari că sprijini şi că vei continua lupta anti-corupţie. De altfel, declarațiile lui Tăriceanu au trecut demult de bariera penibilului.

Mergând mai departe pe firul inepțiilor, mă întreb pe bună dreptate cum un premier de carton, cum este Grindeanu, pote susține că Guvernul Cioloş a avut zero atrageri de fonduri europene? Ce să mai spun de adevăratul prim-ministru, păpuşarul-şef Liviu Dragnea, care în pană de idei și argumente continuă să susţină că același Guvern Cioloş a fost „cea mai mare nenorocire a României”. Și toate aceste declarații vin pe fondul statisticilor reale, oficiale, care ne arată că România a avut în 2016 cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană, precum și cel mai mare avans al Produsului Intern Brut de la declanșarea crizei economice globale. Și dacă tot suntem la momentul adevărului, în dreptul realizărilor Guvernului tehnocrat mai adăugăm și cele 7 miliarde de euro, adică cele mai multe fonduri europene încasate de la aderarea României la UE. Dar, din nefericire, constatăm încă o dată că, în momentul în care politicienii vor să își ascundă sub preș propiile neputințe, apelează la tertipuri de genul de mai sus: acuzații nefondate, minciuni, ordonanțe de urgență…

Nu am inventat eu roata la căruță, nici gaura la covrig, însă majoritatea jurnaliștilor și specialiștilor consideră că Guvernul Cioloş a fost cel mai transparent şi cel mai cinstit guvern din istoria recentă a ţării. Din nefericire însă, puţini pricep sau vor să înțeleagă acest lucru. Din momentul în care s-a pus în mișcare, mașinăria de propagandă a PSD nu a făcut altceva decât să demonizeze Cabinetul Cioloș. Aceeași mașinărie de propagandă a “uitat” să arate, însă, că niciunul din membrii fostului Guvern nu a venit la guvernare să fure, să se îmbogățească sau să își salveze neamurile, prietenii sau propria piele de puşcărie. Da, știu, am aflat deja că realitatea mea e total diferită de a altora (așa cum este logic, firesc și democratic), în special de realitatea celor care stau zi-noapte gură cască în fața canalelor de știri aparținând penalilor ori a celor care salivează la fiecare cuvântare a tovarășului Dragnea. Motiv pentru care nu mi-am propus sub nicio formă să schimb părerea cuiva. Dacă am avea cu toții aceleași puncte de vedere, cine le-ar mai încasa și ce rost ar mai avea criticile sau înjurăturile de după?

Să susţii însă cu atâta nesimţire și dezinvoltură despre fostul guvern că a fost cea mai mare nenorocire a ţării, în contextul în care propriul tău guvern a încercat să legalizeze hoţia, pe ascuns, “noaptea ca hoții”, provocând cele mai mari mişcări de protest de la Revoluţie încoace şi cele mai serioase avertismente şi semnale de îngrijorare din partea partenerilor din UE şi a aliaţilor din NATO, înseamnă să ai tupeu. Și nu orice fel de tupeu, ci unul “rasat”, de infractor îmbrăcat în costum Versace. Ceea ce ne dezvăluie încă o dată că felul acesta de indivizi nu au niciun fel de compasiune sau limită atunci când își propun ceva. Iar de acest gen de oameni, psihologii susțin că trebuie să te ferești. Iar noi ce am făcut? I-am ales… Și nu oricum, ci cu o majoritate covârșitoare. Noapte bună!

Alte articole

One Thought to “Tupeu de infractor”

  1. Anonim

    O minciuna repetată de suficiente ori devine adevăr.

Leave a Comment