Sistemul de şcolarizare – între paralizie şi agonie

Pe rețelele de socializare s-au format grupuri de părinți și profesori, care-și expun părerile, care mai de care, despre cum să fie educați copiii. Am văzut sloganuri de genul: „Părinți și profesori împreună pentru copii”. Eu, împreună cu cine, cu unul și cu celălalt, noi, părinții și poate câțiva bieți profesori?! Uneori am impresia că  unii chiar duc lipsă de activitate și nu găsesc altceva mai important de făcut, decât să ofere sfaturi gratuit.

Urăsc discuțiile despre școala românească și mai ales cele care ar trebui să mă „ajute” să-mi cresc și să-mi educ copiii, însă cel mai tare mă urăsc pe mine însămi, că a trebuit să-mi dau copiii la școală în Romania, din lipsă de alternativă. Sistemul nostru de învățământ este „perfect” NEbun, grav bolnav, inutil – pe alocuri și complet greșit. Drept urmare acesta trebuie schimbat/reconstruit (trebuia schimbat imediat după Revoluție, dacă tot s-a vrut democrație).

Sistemul actual de învățământ nu se mai pretează societății moderne și nici modului de viață în care copiii noștri se dezvoltă. Copiii noștri nu au trăit ca bunicii lor, ca să învețe la fel ca generațiile trecute. Ei sunt total diferiți, asadar trebuie adaptat și sistemul de învățământ, la societatea modernă.

Încă există foarte multe cadre didactice cu dăruire și curaj, care vor și au forța necesară creării unui sistem nou, dar cărora nu li se permite acest lucru din partea actualului sistem.

Mă întreb dacă ministrul Educației, Ecaterina Andronescu, se consultă vreodată cu cei de lângă ea, cu cadrele didactice? Chiar nu o interesează dacă cei care sunt direct influențați direct de deciziile sale sunt în acord total cu ele?

După cum vedem, comunismul se derulează chiar și astăzi, într-o formă mascată, metamorfozat în legi „democrate”. Corupția deja masivă și lupta pentru putere sugrumă dezvoltarea „mugurașilor”, iar noi, părinții, îi suntem oarecum părtași, obligați fiind, din lipsă de alternative, să le dăm pe mână copiii, pentru a fi educați într-un  sistem eronat.

Până când Ministerul Educației îmi obligă mie și ție copilul, să stea chircit zilnic la birou câte patru ore (uneori și mai mult, depinde de clasă), să-și facă teme?! Unii ați spune că: „Și noi am stat la fel…”. Eh, da…, și v-a plăcut, a fost bine?! Până la urmă, unde-i dezvoltarea copilului, unde-i dezvoltarea valorilor, principiilor și visurilor, în care trebuie să creadă copiii noștri? Felicitări, Ministerule, reușești să ne îmbolnăvești pe toți, încă din fașă!

Același Minister promite mese calde gratuite și cantine în școli, iar în schimb oferă un iaurt acru și biscuiți din tărâțe. Poate nu știați, dar vă informăm că noi ne trimitem la școală copiii, nu animalele! Cum rămâne cu neputința aceluiași Minister care nu este în stare să realizeze un manual sau să implementeze un sistem nou, după ideile țărilor dezvoltate?

Împreună?! Nu, mulțumesc! Eu nu vreau să fiu împreună cu nimeni pentru prostirea nației, ci împreună doar întru schimbarea sistemului. Îmi rezerv dreptul, ca cetățean liber (încă), de a fi cu totul contra sistemului românesc de educație actual! Și nu sunt deloc izolată luând această decizie, nu-i așa?

Florina Man

Alte articole

Leave a Comment