Cei mai multi dintre crestini se pregatesc in aceasta perioada sa intampine Nasterea Mantuitorului. Potrivit invataturilor bisericesti, pana la Craciun, credinciosii ar trebui sa posteasca, sa se spovedeasca si sa faca fapte bune. Spunem ca ar trebui, tinand cont de faptul ca fiecare om decide pentru el si stie cat de multa nevoie are sau nu de astfel de sacrificii. Clericii au explicat, in repetate randuri, care este rolul si semnificatia acestor gesturi. Dar dincolo de indrumarile preotimii, romanul are de purtat acum o lupta cruda cu realitatea. Postul, pentru majoritatea locuitorilor acestei tari, se traduce printr-o jertfa mult mai mare decat pare. Costul alimentelor indicate spre consum in aceasta perioada este foarte mare, ceea ce pune in mare dilema multe familii de credinciosi. Sa tina sau sa renunte la post? A manca numai paine si apa timp de 40 de zile nu este suficient pentru un om care merge zi de zi la serviciu. In lumea in care traim, nu te poti rezuma sa te hranesti doar cu atat. Prin urmare, e nevoie sa punem la socoteala si cateva legume si fructe, fie ele si cele mai ieftine. Ajungem astfel sa descoperim ca romanul are de scos din buzunar pentru familia lui o gramada de bani in fiecare zi, mai mult chiar fata de zilele in care manca de dulce.
Cum insa bugetul majoritatii familiilor din Romania este foarte dramuit de criza, romanul se vede pus in situatia de a sari peste acest post. Totusi, ce ii mai ramane de facut? Sa spere, asa cum de mult are obiceiul, ca va trece si peste aceasta perioada de saracie.
Multi dintre locuitorii tarii sunt satui de gustul sperantei desarte, de post si de sfaturile referitoare la pregatirea lor personala din aceasta perioada. Viata locuitorilor acestei tari reprezinta un sir lung de postiri, fortuite de actualele conditii economice. Stransul curelei a ajuns la noi sa fie sport national; aici postul se tine in mod special din cauza bunelor guvernari. Cei care rabda si fac sacrificii nu o fac de dragul bisericii, ci pentru ca nu au de ales. Romanii postesc cu mult… elan patriotic abtinandu-se de la alimentele obisnuite (nu de lux), de la caldura, sau de la bucuriile marunte si se aliniaza masurilor de austeritate impuse de mai marii nostri. Nu vede insa nimeni, nici din cer nici de pe pamant ca suntem asemeni lui Iov, mereu loviti de cate ceva. Nu au contat sacrificiile si foamea rabdate in vremea lui Ceausescu. Lipsurile si mizeriile continua si acum, dar au o alta fata. Care poate fi finalitatea infometarii unei natii intregi este greu de intuit. In niciun caz nu merge mana-n mana cu teoria bisericii, ca rolul postului este de a te transforma, de a te face mai bun. Probabil, asa or fi crezand guvernantii, in a caror casa e mereu sarbatoare si niciodata nu a intrat postul.
