România mea e altfel!

De câțiva ani încoace, recunosc că am început să privesc România mai altfel, mai puțin naiv, mai așezat – ca să spun așa, cam cum o vede un ardelean care gândește de zece ori până să se arunce cu capul înainte.
România mea se diferențiază aproape radical de acea țară depre care am învățat la școală, în cărțile de istorie. Dincolo de odele închinate Elenei şi lui Nicolae Ceauşescu, la acea vreme, strangulat de acea nenorocită de cravată de pionier, mi s-a indus în subconștient ideea că România este universul absolut, că pur și simplu aici e Raiul pe pământ. Ei bine, cu timpul, am învățat pe propria-mi piele că România mea e altfel. Da, din momentul în care, la Revoluție, s-a strigat „No, o fost bugăt!”, am început să văd altfel România. Cu bune și cu rele. Însă am început să văd, ceea ce nu era de ici, de colo. Uneori, mi-a fost greu să înghit privirile străinilor, ce mă trimiteau scurt la periferia civilizației, iar alteori mi-a bubuit inima în piept de mândrie că sunt român. Astăzi, pot să spun că, pentru România, am înghițit multe umilințe, însă am trăit și sentimente extreme: de la umilință, la patimă, de la iubire, la dezamăgire, chiar ură… Și, pentru că am ajuns la subiectul „astăzi”, mărturisesc că musai a fost să mă întreb dacă a meritat? Evident, în acest moment, pot spune că da, fiecare moment a meritat, cu bune cu rele. Nu neapărat pentru faptul că fiecare experiență ar reprezenta ceva, ci pentru că pur și simplu am învățat că, așa cum nu-ți poți schimba părinții, la fel nu poți renunța la țara ta. Iar acest lucru îl pot confirma milioanele de români plecați din țară. Însă, cel mai important dintre toate, am învățat că România mea este așa cum suntem noi: contructori sau demolatori, harnici sau mai leneși, frumoși sau urâți, inteligenți sau imbecili, tehnocrați sau politruci, scriitori sau analfabeți, unguri sau români, ardeleni sau mitici… Dar, la fel cum părintele are, de obicei, un copil favorit (deși nu ar recunoaște-o niciodată) România mea înseamnă, înainte de toate, Transilvania. Da, în toți acești ani am învățat că Transilvania este principalul motiv pentru care, astăzi, mă gândesc la România ca la o țară demnă, bogată și puternică!

Leave a Comment