România, între clocot și tăcere

Într-un climat public umbrit de suspiciuni, interese și presiuni, ultimele zile scot la iveală o tensiune vizibilă în discursurile oficiale ale sistemului de justiție și o poziție vehementă a unei părți tot mai mari a societății. Cazul judecătoarei Raluca Moroșanu, prezentată ca magistrat ce își asumă public respectarea adevărului și valorilor justiției, în ciuda costurilor personale, a devenit simbolic pentru această ruptură. Se pare că scenariul din 2017 revine la cu totul un alt nivel, ce necesită responsabilitate reală și schimbările mult așteptate de această țară greu încercată.

Documentarul de la Recorder a ridicat o mulțime de întrebări privind funcționalitatea justiției românești, iar reacția Curții de Apel București, prin acea „conferință de presă”, lipsită de explicații punctuale și asumări concrete ale problemelor semnalate, a fost percepută de mulți drept o încercare de descurajare a vocilor critice și nu poate fi numit un exercițiu de transparență. Nu pentru mulți, ci pentru foarte mulți, această reacție și-a adus aportul la amplificarea neîncrederii și a alimentat ideea că presiunea în instituții rămâne un instrument de control, motiv pentru care străzile reunesc oameni furioși și determinați să schimbe, odată pentru totdeauna, acest sistem.
Întrebarea de pe buzele multora nu este doar dacă justiția are nevoie de resurse, ci dacă acestea ar garanta imediat echitatea și corectitudinea actului de judecată. Aparent, nu doar pensiile magistraților ar fi o problemă, ci un întreg sistem ce pare a fi un soi de teatru de păpuși, la un nivel cu totul greu de imaginat.

Ieșirile din stradă din aceste zile par să reflecte tocmai acest tumult de nemulțumiri, dar și u ideal pentru valori aplicate responsabil, corectitudine, egalitate, dialog, nu doar o stigmatizare a celor vizați de acte necurate. În pragul sărbătorilor, dezbaterea rămâne deschisă între două variabile. Cei de sus au de ales între întărirea încrederii prin adevăr și un act de justiție profesionist, fie adâncirea neregulilor prin neasumare. Societatea a început să își exprime alegerea, deși nu pare că cineva vizat în mod direct de toate aceste nereguli face un pas în față și răspunde. Unii au avut curajul să scoată la lumină ceea ce noi nu vedeam, în vreme ce funcționarii direct responsabili nu au făcut-o, încă.

One Thought to “România, între clocot și tăcere”

  1. Ardelean Cornel

    Am studiat atent articolul din editorialul de astazi , ma bucur pentru ca abordati responsabilitatile corectitudinea (mai ales ) LEGALITATEA , egalitatea . din sistemul de justitie salajeana , Ma intreb sincer , chiar aveti curaj , pentru acest tip de abordari , aveti in plan sa cautati ADEVARUL si DREPTATEA prin presa libera ? Intrebarea mea este sincera , sa o luati ca atare . Inca ceva , va rog un raspuns . Va multumesc anticipat.

Leave a Comment