Nesimțirea – un mod de a trăi

De-a lungul timpului am avut prilejul să întâlnesc tot felul de oameni: mai buni, mai răi, hotărâţi ori delăsători, tupeişti şi nesimţiţi. Cert este că nesimţirea unora se manifestă la superlativ! Prin tot ceea ce fac, zi de zi, demonstrează că în gena lor naturală nesimţirea deţine un procent majoritar în dauna altora. Nu știu alții ce părere au, dar eu cred că nesimțirea, alături de corupție, degradează societatea și o ucide, zilnic puțin câte puțin. Se vede, nu? Întâlnesc zilnic nesimțiți. Se cred așa interesanți când scot, pe cea care o numesc gură, cuvinte doveditoare de putere și virilitate și nu-s deloc nici interesanți și nici inteligenți. Desigur, e părerea mea și sunt convinsă că nu are nici cea mai mică importanță. Ultima carte pe care am citit-o, săptămâna trecută, a fost “Ghidul nesimțitului”, o recomand, autor Radu Paraschivescu. Arată și ne spune tuturor celor care o citim că nesimțirea este un virus redutabil cu instalare rapidă şi efecte demolatoare. Ea se instalează în aproapele anonim, dar îi afectează mai mult pe cei din jur. Nesimţitul devine pe zi ce trece o prezenţă constantă, greu de evitat şi imposibil de strunit. În tren sau la supermaket, în autobuz sau la biserică, în parc sau la teatru, în Parlament sau la bloc. Reprezentanţii acestei categorii au creat un cult volatil, fără agendă şi fără orizont. Religia lor e sfidarea celorlalţi. Nesimţitul nu are un cod de reguli, dar se comportă ca şi cum l-ar avea. E violent și prezent peste tot, pisălog până la nevroză şi vociferant până la delir. Dai de el unde nu te aştepţi, îl auzi peste tot, îl adulmeci la fiecare colţ de stradă şi-l vezi la televizor în diferite ipostaze și funcții, chiar demnitar. Nesimțitul e imperfect și are nevoie de îndrumări, iar cartea domnului Praschivescu furnizează exact reglajele celor ispitiți de performanța în domeniu. “Ghidul nesimțitului”, pentru cei care o deschid, amuză. Numai că în spatele tonului ironic al cărţii răsar fapte, întâmplări şi buclucuri de care foarte mulţi dintre noi am avut parte. “România nu are contract de exclusivitate cu nesimțirea. Aceasta este globală, dinamică și atentă la schimbările din jur. Ea e percepută peste tot și regretată nicăieri’’.

Alte articole

Leave a Comment