Modificarea schimbării

Promovabilitatea la examenul de maturitate ar trebui să constituie unul dintre indicatorii reprezentantivi ai educaţiei şi culturii generaţiei de absolvenţi, dacă am admite că învăţământul este un reper major al diferenţierii între naţii. Din păcate, la nivel naţional procentele din sesiunile acestui an, de promovabilitate a examenului de bacalaureat, din vară şi din toamnă, sunt mai mult decât modeste. Chiar penibile şi ruşinoase, lucru ce spune mult despre calitatea actului educaţional în care s-au implicat dascălii, discipolii, părinţii, mai marii sistemului. Peste toate acestea, vina este completată de întreaga încrengătură de legi şi schimbări care s-au aplicat de la Revoluţie şi până acum. Fiecare rotiţă din acest angrenaj îşi are rostul şi totodată vina ei pentru dezastrul petrecut.
Desigur că nimeni nu exclude faptul că marea masă a concurenţilor slab pregătiţi sunt aşa din vina lor, pentru că mulţi dintre ei au avut preocupări exclusiv în afara şcolii, chiar şi în timpul orelor de curs. În atari condiţii, nu este normal ca tot ei să plângă acum că nu au trecut şi să dea vina pe subiectele grele. Dar, analizând lucrurile în amănunt, credem că totuşi nu s-ar fi ajuns aici dacă lucrurile ar fi fost clădite pe alte temelii. Din momentul în care s-a născocit ideea de schimbare.
Toate etapele parcurse în vederea aşa zisei modernizări a sistemului au justificările lor, toate au pus în balanţă plusuri şi minusuri. Finalitatea, deşi deocamdată nu putem vorbi de luminiţa de la capătul acestui tunel al înnoirilor din sistem, este de fapt un haos. Acest examen de maturitate ce va fi din nou răvăşit, aduce acum alte particularităţi şi categorice diferenţieri. Şi până să culegem roadele schimbării, ne vom număra şomerii. Din păcate, tinerii absolvenţi, fără diplomă, au toate şansele să rămână multă vreme cu acest statut ştiind că antreprenorii se feresc să angajeze personal fără diplomă de Bac. Şi nu e de mirare că trierea salariaţilor se face din ce în ce mai sever dacă luăm în calcul câţi şomeri cu studii superioare stau la rând şi cât de hidoasă este criza prin care trecem. Introducerea unui noi model de Bac nu va oferi soluţii radicale pentru învăţământul românesc. Demersul actual este precum un calmant administrat bolnavului cronic, adică răspunde unui efect şi nu înlătură cauza problemei. Examenul de maturitate, care vine să încununeze etape şi ani de muncă şi studiu ale elevului şi profesorului ar trebui să fie ultimul lucru care să fie schimbat. Modificările mari care trebuiesc făcute se impun la nivelul de pornire, la fundamentul sistemului, precum şi etapic pe tot parcursul procesului educaţional. Fără de ele, tot ce se face este goană după vânt, dovadă că cei din vârful piramidei au ţinut în mâini, pentru o vreme, frâiele sistemului. Dar cu ce folos?
Adela Farkas