Fara doar si poate, trebuie sa recunoastem ca luna trecuta a fost una plina de zbucium la varful institutiilor deconcentrate. Toata lumea stia ca venise vremea ca sefii care le pastorisera timp de cel putin patru ani (majoritatea apropiati ai PNL) urmau sa paraseasca functiile si sa faca loc noului val al simpatizantilor partidelor aflate de aceasta data la putere, respectiv PDL si PSD. Putini si-au dat demisia de onoare inainte de a fi pusi pe faras, altii, mai incapatanati sau cei plini de rate la banci, s-au sudat inutil de scaune ori au incercat din rasputeri sa negocieze o pozitie cat mai avantajoasa. Aceasta scena se repeta obsesiv din patru in patru ani. Este o regula ca, odata cu schimbarea partidului de guvernare, sa fie rasi toti sefii de institutii publice din toata tara, indiferent de competenta sau incompetenta lor. Pana la urma, nu am sesizat ca ar interesa pe cineva gradul de competenta a vreunui director. Cel mai important aspect in aceasta ecuatie este dat de numarul si culoarea epoletilor ce l-a propulsat in acea functie.
De aproape 20 de ani, putem numara cateva astfel de valuri ale schimbarii, cu toate ca, de fiecare data, s-a promis solemn, uneori chiar cu mana pe Biblie, ca este ultima data cand se va proceda astfel. Dar s-a dovedit ca totul este minciuna. Multi stiu, insa putini recunosc faptul ca, in spatele miscarilor de la varful institutiilor publice, se ascund lucruri nu tocmai curate. Si, ca sa fim mai exacti, este vorba despre bani. Chiar foarte multi bani. Astfel, cei care vor sa pupe in viitorii patru ani o functie anume, trebuie sa cotizeze la partidul sau partidele, in cazul nostru, de la putere sume importante de bani. Gurile rele spun ca, in Salaj, fotoliile de director si de director adjunct s-au vandut la pretul cuprins intre 10 si 20.000 de euro per bucata. Cum in judet putem numara circa 30 de institutii publice deconcentrate, fiecare avand un post de director si doua de adjuncti, un calcul matematic ne arata ca in joc a fost vorba despre o spaga legalizata de peste 1 milion de euro. Foarte probabil, jumatate au intrat in conturile PDL, iar cealalta intr-ale PSD. Aici vorbim despre un amarat de judet cum este Salajul, neluand in calcul si celelalte judete grele ale tarii. Ne intrebam, pe buna dreptate, ce se intampla cu acesti bani? Raspunsul este simplu: banii sunt folositi, in speta, pentru sustinerea activitatilor curente ale partidului ori pentru finantarea campaniilor electorale. Atentie, insa! Acesti bani nu sunt inregistrati in conturi sau declarati la Fisc. Tocmai de aceea, consideram ca cei de la Curtea de Conturi sau de la Garda Financiara ar avea o paine buna de mancat, daca ar avea curajul sa investigheze corect modul de finantare a campaniei electorale. Cum si aceste institutii sunt sustinute politic, mai mult sau mai putin fatis, este clar ca nimeni nu va avea interesul sa scoata cu mana sa castanele din foc. De aici rezulta si primul aspect negativ al modului de numire a sefilor din sistemul bugetar. Cei care ajung intr-o functie sunt legati de conducerea partidului si, prin urmare, nu pot misca in front. Trebuie sa fii extrem de naiv sa crezi ca vreunul ar cerceta finantele pardidului de la putere. In cel mai bun caz, se va face o verificare de ochii lumii, iar concluziile scoase la iveala nu vor arata decat faptul ca totul s-a petrecut asa cum scrie in lege. Pe de alta parte, se vor descoperi o sumedenie de nereguli in curtea partidului care tocmai a pierdut puterea. Tot acest joc stupid are loc din 1990 incoace, joc in care suntem angrenati cu totii, principiul de baza al acestuia fiind legat de faptul ca romanul, in general, are nevoie de paine si de circ.
Insa, din pacate, mascarada nu se termina aici. Este evident faptul ca persoanele numite politic in fruntea institutiilor publice vor incerca sa isi recupereze sumele pe care le-au platit la partid. O vor putea face ori din salariu, ori din sumele adunate din spagile platite de comerciantii sau de persoanele fizice care intra in contact cu institutiile pe care le conduc. Se pare ca cea de-a doua varianta ramane si cea mai plauzibila, in contextul in care, adunand salariul luna de luna, nu isi vor putea amortiza investitia in cativa ani. Desi este batatorit de circa 20 de ani incoace, drumul acesta nu va duce nicaieri. Mai devreme sau mai tarziu, calatoria pe el va fi sortita esecului. Asteptam cu nerabdare acest lucru…
