Recenta dezbatere Europe Direct de la Cluj cu jurnaliști din Transilvania de Nord ne-a amintit, vai, că se apropie alegerile europarlamentare. Și că, de fapt, 2013 este tot un an electoral. Prin urmare, un an pierdut. Pentru construcția unei alte Românii. Dacă USL se sparge (chiar dacă liberalii, de fapt nici mulți pesediști, nu vor acest lucru acum), mai toate promisiunile acestei construcții (șubrede) se vor duce dracului, dacă nu cumva s-au dus: regionalizare, o nouă Constituție, infrastructură etc. Semnele sunt clare: toată lumea (partide, parlamentari, aleși în general) trage electoral la căruță și nu cu gândul, vai, la construcția noii patrii. Vor crește pensiile, poate salariile unor bugetari, se vor face câteva angajări în sistemul public, clar semne că se apropie (sau au început) alegerile. Oricum, e de văzut cât contează acest circ interminabil în funcționarea reală a țării. Poate că tot acest tămbălău politic perpetuu nu e decât o pată de culoare (căcănie)… O dovadă a fost și la recenta vizită a PreaFericitului la Zalău, pentru care nu a contat sprijinul unui județ și a comunității locale pentru ridicarea episcopiei, ci doar a unui lider politic (cel puțin asta am văzut din relatările media). Păi dacă și cea mai credibilă (una dintre celei mai credibile) instituție a țării (își) politizează în așa hal activitatea, atunci probabil e rost să trecem în alte registre (nu de fraieri), și să mai transmitem și altfel de mesaje… Renate Weber, la Cluj, a spus că se așteaptă ca Europa (UE) să se reinventeze. Cred că va aștepta mult și bine. Iar în cazul României, oho, poate nepoții noștri vor asista la frământări palpabile în acest sens. Sper ca îngrijorarea lui Luca Niculescu, de la pomenita întâlnire, în privința dispariției multor media să nu se adeverească. Ar fi păcat, mare păcat ca spațiul public să fie populat/poluat doar de personaje a căror principal scop este să-i tragă în piept pe ceilalți. Dacă ar merita să se întâmple ceva colosal în perioada următoare, aș miza pe „ocuparea” spațiului media, a spațiului public, de fapt. Multe mizerii au loc din cauza celor care ocupă acest spațiu. Și care fie nu respectă decât regula prostirii celuilalt, fie regula satisfacerii interesului propriu/patronatului/finanțatorului. Mai sunt, totuși, șanse (din păcate, în această cheie): mulți, tot mai mulți români nu mai dau niciun leu pe acest tip de media. Mai povestim.
Daniel Sauca
