Furcile caudine ale sistemului alb

Hai sa vorbim. Azi – despre sistemul de sanatate, sistem despre care toti stim ba una, ba alta, dar indeajuns de multe incat sa putem emite cateva judecati de valoare solide. Nu de alta, dar subiectul priveste un popor intreg si nu doar segmente din el, pentru ca toti am trecut cel putin o data prin furcile caudine ale cladirilor cu halate albe. Ce asteptam cand este vorba despre sistemul de sanatate? Calitate, enorm de multa calitate si nu este nevoie sa mai spun de ce. Competenta din partea cadrelor medicale si sanitare, iar in al treilea rad, dar nu cel din urma, o vorba buna, ca de cuvintele scuipate in obraz ne-am saturat pana peste cap.

Ce primim in cele mai numeroase cazuri? Servicii indoielnice, conditii precare in unitatile spitalicesti cu paturi si diagnostice care se suprapun, dar nu seamana nici macar doua intre ele. Mai ales partea cu diagnosticele este dureroasa si loveste greu oameni care sunt deja afectati de problema bolii. Sa cauti mereu alti medici, alti specialisti care sa confirme un diagnostic sau sa infirme un altul este un fapt la care apeleaza tot mai multi romani. Nimeni nu mai are increderea pe care ar trebui s-o aiba in cadrele medicale si in sistemul care, vitregit de fonduri suficiente, a ajuns sa fie una din gaurile negre pe care autoritatile de la Bucuresti nu au putut niciodata sa o rezolve.

Si nici nu vor putea, atata vreme cat fondurile care trebuie pompate pentru a ridica de jos Sanatatea si a o sterge bine de praf sunt de ordinul milioanelor de euro. Este aproape imposibil de a crea conditii de desfasurare a actului medical de nivelul celor din UE in spitalele din Romania, cu toata bunavointa, interesul si stradania unora (presupunand ca toate aceste trei elemente exista in unele cazuri). Este greu si sa reabilitezi imaginea pe care o are deja Sanatatea romaneasca in randul celor care sunt nevoiti sa apeleze la ea.

Romanii mai ascund prin halatele medicilor plicuri cu atentia cuvenita, iar practica este una la care nu se va renunta prea usor, in ciuda coplatei care mai mult ca sigur ca va instituita in sistem. Gestul in sine a ajuns sa fie atat de familiar si de o parte, si de alta, incat banul strans pentru zile negre nu este cheltuit pentru medicamente, ci pentru a obtine reteta de medicamente. Cei care s-au saturat de situatie au ajuns sa treaca granita si sa se trateze in UE. Chiar daca dau aceiasi bani, romanii cumpara acolo servicii de calitate si nu atentia unui medic. Si parca se simt impacati. Nu sunt trasi pe sfoara ci tratati cu manusile lui Hipocrate si nu cele de box.

Leave a Comment