Suntem de la 1 ianuarie 2007 membri, cu drepturi depline?, ai Uniunii Europene. Ei bine, nici in 2011 nu se discuta public, serios, aplicat, despre aceasta apartenenta. Am ramas, parca, incremeniti in zbateri „pamantene”. Nu ne mai ridicam ochii din pamant, sau si daca facem acest lucru, lasam impresia ca suntem doborati de grijile (scumpirile) zilnice ori de furiile cotidiene. Nici macar „dezbaterea” (mai ales televizuala) despre spatiul Schengen nu a fost serioasa. Din aceste doua „dileme” nu s-a iesit: nu suntem pregatiti sa intram, asta e, suntem niste nenorociti ori s-a propagat un soi de nationalism post – ceausist, de genul ca suntem buricul pamantului, suntem destepti, dar „europenii” nu ne baga in seama. Las la o parte chestiunile politice cu Basescu si relatiile (daca exista) acestuia mai ales cu liderii Frantei si Germaniei. Ma intreb, totusi, in ce masura discutiile serioase despre apartenenta la „marea familie europeana” vor avea loc in perioada urmatoare. Si, poate, daca are rost. „Fineturile” teoretice – de pilda,
legitimitatea UE sa fie stabilita pe baza calitatilor acesteia; exista o identitate europeana distincta, inglobata intr-o cultura europeana comuna; cultura europeana reprezinta o sursa de inspiratie pentru popoare; o cultura europeana comuna ar trebui concretizata in cadrul institutiilor europene comune; „Europa este alcatuita din cafenele” – nu au cum sa razbata in mocirla spatiului public romanesc. Si nici macar in zona accesarii „proiectelor cu finantare europeana”.
Nu stiu, am impresia ca toate aceste miliarde de euro „atrase” inspre noi nu au „miscat” si nu vor „misca” societatea romaneasca. Sunt bani care vin, mai usor sau mai greu, si care vor fi „papati”, in foarte multe cazuri, doar pentru lucruri ne-esentiale in perspectiva construirii unei noi Romanii. Oare suntem capabili sa construim aceasta noua tara? Nu cumva „noua” Romanie se face singura, pe nesimtite, fara concepte, fara teorii, fara guvernare, in underground-ul post – mioritic, pestrit, pestilential? Merita, oare, sa ne afirmam o identitate de „europeni de Salaj”? Sa credem in „visul european”? Intrebari. Merita sa va intrebati si voi. Si de ce ati ajuns sa urati aceasta tara….
