Ce îs mizeriile astea?

Schimbările în funcții pe criterii exclusiv politice nu mai sunt de multă vreme obiceiul unui singur partid, recte PSD, cel blamat și înjurat pe vremuri de politicienii din bărcile adverse. „PSD continuă cu minciunile, numește în funcții strategice personaje fără calificare, fără pregătire, strict pe criteriul apartenenței de partid etc.”, spuneau odinioară prin conferințele de presă liderii politici opozanți. Vremurile noi au păstrat, însă, aceleași obiceiuri și în ograda celor care au preluat puterea, aceștia dovedind în multe rânduri că nu se deosebesc cu nimic de ceea ce, cei pe care îi blamau, făceau atunci când erau la putere. Numirile, inclusiv în Sălaj, au început încă din prima zi. Directori de instituții îmbrânciți de pe scaunele pe care iată, parte din ei, le obținuseră prin concurs, șefi noi numiți facă nicio explicație plauzibilă sau fundament, practic, la vremuri noi și oameni așa-zis noi, aceleași proceduri. Ultimul exemplu care a șocat opinia publică, oferit prin munca și efortul susținut al reporterilor de la Recorder, ne-a demonstrat ceea ce oricum celelalte numiri o făcuseră cu vârf și îndesat: nu ești în pas cu moda politică, nu servești partidul și nu îți faci chip cioplit? Afară cu tine, fără drept de apel. Maniera în care un fost secretar de stat din Ministerul Mediului proceda, cu un an în urmă, raportând tovărășește că i-a “mazilit” pe cei vechi, reprezintă poate cel mai toxic și distructiv comportament pe care un secretar de stat îl poate avea în fruntea unei instituții. Fostul șef al Direcției Silvice sălăjene, un om neafiliat politic și care obținuse acest post în urma promovării concursului organizat în acest scop, a fost determinat – deși el spune, după acest scandal uriaș, că a fost o decizie personală – într-un stil asemănător filmelor cu reglări de conturi, să își părăsească postul pentru a face loc noului venit. Desigur, ni se explică ca la școala ajutătoare de către conducerea Direcției sălăjene, că noul director are în spinare vreo 20 de ani de experiență – foarte frumos, nu contestă nimeni asta, iar două decenii de experiență în silvicultură nu-s de colo și pot reprezenta un argument robust într-o astfel de decizie. Doar că cel îndepărtat (cu voia lui, cică) obținuse postul prin concurs. Nu putea fi demis, așa că s-a apelat la constrângerea lui de a renunța la post. Cu toate acestea, firește, orice om se întreabă, de ce, având în vedere vasta experiență a noului numit, pardon, venit, nu a participat inițial la acest concurs? Uite-așa, fostul director a decis că e timpul să se autoflageleze și să plătească, privindu-se în oglindă, niște greșeli dintr-o viață anterioară. “Ia să mă retrogradez eu și să decad de bună voie și nesilit de nimeni din funcția pentru care m-am pregătit și am învățat, câștigând concursul, și să mă fac șef de birou!”, și-o fi spus fostul director. Cel puțin asta se înțelege din ceea ce ne explică cu subiect și predicat, actuala conducere. El a vrut, domnule. Nu i-a mai plăcut, ce e așa greu de înțeles. Desigur, n-ați gustat gluma, pentru că mulți dintre voi ați urmărit reportajul halucinant făcut de bravii jurnaliști Recorder care au scos la iveală cum au fost, de fapt, înlocuiți acești directori, fiind vorba, pe lângă șeful din Sălaj, și de alți directori din țară. Din ciclul „Se rezolvă!”, au urmat pe cale de consecință, pregătirile și deciziile: „Ăla își dă acceptul (că vrea să se care de pe funcție, înțelegeți voi) iar celălalt va fi înscăunat”, raporta fălos fostul secretar de stat în Mediu. Fain, așa. Zis și comis. Totul s-a întâmplat rapid, pentru că secretarul nostru cel de stat nu era dispus să aștepte foarte mult „ …Acum, că altfel durează șapte luni!” atrăgea atenția la telefon oficialul. Acest sinistru personaj care decidea asupra unora dintre cele mai importante aspecte ale economiei noastre, dar și a Mediului, nu a avut decența și bărbăția de a tăcea sau de a-și recunoaște propria voce, implicit faptă, atunci când a fost pus în fața faptului împlinit: “- Ce îs mizeriile astea?”, se adresa oficialul reporterului de la Recorder. Păi… ce să fie, domnule fost secretar de stat Gelu Puiu. Fix mizeriile pe care dumneavoastră, la ordin și girat de fostul dumneavoastră șef, ministrul Mediului de atunci, evident, de partidul din care faceți parte, le-ați făcut. Acestea sunt, iar pe lângă ele, alte zeci de „mizerii de-aste” dospite și coapte în aceeași manieră, au rămas nediscutate, necercetate, pentru că au fost prea multe și, vorba aceea, mulți n-au dorit să se pună cu Puterea din motive lesne de bănuit. Iar dacă aceste mizerii, cum foarte bine le numea fostul secretar de stat – ditamai demnitarul – le numea, trebuie plătite, deocamdată plata a fost una simbolică, respectiv o demisie. Poate că în afară de organul care “li se rupe” acestor oameni, în fața faptelor lor, se vor mai sesiza, totuși, și alte organe, cele în drept, pentru a vedea dacă această manieră de a numi oamenii în cele mai înalte funcții instituționale din județe li se pare justă și legitimă. Poate că dreptatea nu și-a dat încă duhul aici, pe meleagurile românești, deși ea este de mult în moarte clinică, iar asta o observăm cu toții indiferent unde ne ajung pașii zilnic. În miezul acestor tragedii, pentru că astfel de fapte sunt de un pericol ce poate cauza adevărate tragedii, așa cum deseori am văzut și am constatat, suntem noi, cu tot cu vina noastră eternă. Pentru că – nu-i așa? – noi i-am ales. Stăm cu astfel de oameni pe stoc pentru totdeauna, iar nenorocirea e că o dată plecat unul, vine altul în locul lui păstrând, firește, mâna la chipiu și tradiționalul “Să trăiți!” în fața drapelului de partid.

Alte articole

Leave a Comment