De la mormântul lui Simion Bărnuțiu, la cel al lui Iuliu Maniu din Bădăcin. Pelerinaj al credincioşilor din parohiile Bocşa şi Bobota

Un grup de credincioşi de la parohiile Bocşa şi Bobota au parcurs, pe jos, drumul de la mormântul lui Simion Bărnuțiu – la mormântul simbol al lui Iuliu Maniu din Bădăcin. După cum a explicat preotul greco-catolic de la parohia Bădăcin, Cristian Borz, este al doilea an în care credincioşii organizează un astfel de eveniment în memoria istoricului Simion Bărnuţiu şi a Sfinxului de la Bădăcin- Iuliu Maniu. Anul trecut, tot la începutul lunii iulie, un grup de credincioși, din parohia greco-catolică Bocșa, au refăcut , pe jos, drumul pe care Simion Bărnuțiu – marele om politic sălăjean, îl parcurgea atunci când mergea la Bădăcin, pentru a-și vizita sora. ”Sora lui Simion Bărnuţiu a fost căsătorită cu Teodor Man, bunicul lui Iuliu Maniu. Teodor Maniu a fost un ţăran nobil din Bădăcin şi fruntaş al comunei. Era un om zdravăn şi chipeş. Într-o scrisoare către unchiul său Simion Bărnţiu, din 10 martie 1861, Ioan Maniu făcându-şi autoportretul spune că are trupul înalt <<numai că sunt subţire şi nu gras ca tatăl meu>>. S-a căsătorit cu Ileana, sora lui Simion Bărnuţiu, cu care a avut trei copii: Ioan, Sofia şi Ştefan. Teodor Maniu a murit în floarea vârstei din cauza unei pneumonii pe care a contactat-o în timp ce lucra la construcţia propriei case. Ioan sau ”Ionaş”, cum i se spunea în familie, a avut doar doi ani la moartea tatălui său. Teodor Maniu, pe patul de moarte, a lăsat ca Ionaş să fie dat la şcoală mai departe. Sofia a fost o femeie de mare vază în Bădăcin. Ileana a fost o femeie vrednică, deşteaptă, care a rămas văduvă de tânără şi a chivernisit casa şi averea şi a crescut cu grijă copiii, urmând cele lăsate cu limbă de moarte de soţul ei – Teodor”, a precizat preotul Borz. Potrivit acestuia, în scrisoarea pe care o adresează Ioan Maniu unchiului său, Simion Bărnuţiu, în 30 octombrie -1855, scria: ”Sămănați prea bine laolaltă în toate celea, numai că Mama, era mai seacă și mai pălită la față ca Dumneavoastră”. Într-o altă scrisoare, Ionaș îi mai spunea unchiului: ”Eu altă creștere până în anul vieții mele 16, n-am avut decât care mi-a insuflat-o mama cu dulcile ei cuvinte. Alt exemplu de virtute n-am avut decât purtarea ei cea blândă, inima ei cea nobilă, de care tot omul se miră”.

La evenimentul de anul acesta, organizat tot în luna iulie, ”ne-am rugat, am cântat și am vorbit despre doi preoți martiri, Teofil Bălibanu și Ilie Borz, morți în temnița de la Aiud și înmormântați în <<Râpa Robilor>>din apropierea închisorii”, a precizat preotul Cristian Borz.

Leave a Comment