Zile cu Gust în localitatea Marin

Modelele de dezvoltare rurală, prin turism durabil, sunt născute din necesități și inovații locale, iar diversitatea este care ține de locul, poziția și tipul activităților, ceea ce înseamnă că pune în prim plan putința de a alege. Oferta e diferențiată și câtă vreme funcționează prin clientelă și promovare se dovedeşte viabilă și durabilă. Întrucât turismul românesc are câteva puncte tari: Litoralul, Valea Prahovei, Delta Dunării, Nordul Bucovinei, Maramureșul, ele reprezintă o parte mică dintr-un potențial turistic încă necunoscut în totalitatea lui, dar care o dată supus unui management strategic, în primul rând ar putea deveni o forță reprezentativă, dar mai ales ar însemna o afirmare pozitivă și benefică a imaginii României în lume, supusă mereu unor distorsionări și deformări, evident și datorită slăbiciunilor românești în managementul politicii externe. În cele ce urmează este expus modelul turistic din localitatea Marin, judeţul Sălaj, un model de dezvoltare turistică născut din pasiunea unei tinere studente pe nume Patricia Toma, pentru tot ce ţine de tradiţii şi obiceiuri locale. Tipul de turism proiectabil în acel areal are o mare şansă de dezvoltare cu ajutorul managementului proiectelor. Managementul prin proiecte este astfel metoda, calea de dezvoltare durabilă prin turism durabil. Acesta are chiar o potenţială izbândă, remarcabilă de altfel, prin ”Zilele au gust la Marin”, un proiect cultural-artistic, coordonat de către tânăra Patricia Toma, care are toate şansele să atragă finanţări pe viitor. Activitatea, derulată în bune condiţii la toate cele patru ediţii de până acum, îşi propune promovarea locurilor şi tradiţiilor zonei, precum şi revigorarea satului românesc. Pe parcursul celor două zile, pentru nu mai puţin de 300 de participanţi direcţi, îmbrăcaţi în mare parte în straie populare, casa Marinei din satul Marin, judeţul Sălaj, devine poarta către identitatea naţională, ce constă într-un bogat program de evenimente, din care nu lipsesc preparatele străvechi, expoziţiile de fotografie şi de icoane pe sticlă, teatru ţărănesc, muzică arhaică, o paradă a portului popular, reconstituiri de obiceiuri ş.a.m.d. Fără doar şi poate, putem afirma că Marinul reuşeşte să fie pentru două zile, capitala creaţiei populare româneşti. Însă, ţinem să menţionăm că accesul către acest obiectiv turistic lasă puţin de dorit. Legătura dintre infrastructură şi dezvoltare turistică este una primordială, câtă vreme turistul este un călător de acasă la o destinaţie turistică sau la alta. În societatea românească există deja oferte în spaţiul rural, comunicaţiile cu aceste oferte, adică drumurile constituie o problemă, o lipsă de eficacitate pentru politica dezvoltării rurale, aici pentru sincronizarea acestei dezvoltări în sincronizarea cu dezvoltarea europeană. Infrastructura neorganizată, nu numai în zonă ci în multe alte spaţii ale geografiei româneşti, este în deficit şi constituie o realitate dureroasă în România de astăzi. Din păcate încă suntem, la nivel naţional, la nivelul „turismul va deveni”, iar acest adevăr nu exclude dezvoltarea reală a turismului durabil ca parte dinamică a economiei naţionale, iar pentru aceasta ar fi, nu ambiţia de a concura cu ţări precum Italia, Spania, Germania, ci să luăm aminte la ţările din Europa Centrală şi de Est, ţări cu care am pornit deodată spre dezvoltare prin economie de piaţă, ţări care bineînţeles ne-au luat-o înainte, dar prin perseverenţa şi dăruirea celor precum în cazul de faţă, mai există o şansă. Limbajul concentrat al identificării Sălajului la tipul „creaţie artistică populară” se regăseşte în activităţile desfăşurate de către Patricia Toma, cu expunere originală în special în meşteşuguri, cântec, joc şi port popular, ceea ce poate oferi posibilitatea de a numi pe viitor satul Marin cu un apelativ generic „satul etnografic”, care să primească emblema fie a unui meşteşug fie a unui stil local de port popular, port diferit de la o vale la alta, dar generos ca ofertă turistică în canoanele ştiinţifice ale dezvoltării durabile a turismului pe care specialiştii le numesc „ocazii unice pentru industria turismului”. În sens practic, putem spune că aici întâlnim un turism rural curat, diferit de cel din multe din comunităţile rurale româneşti care nu se ridică la înălţimea modelului teoretic vehiculat în lucrări ştiinţifice, în sensul că se practică izolat şi uneori în modalităţi de viaţă urbană, nu rurală, cum ar fi normal. Dacă înțelegem că folclorul este în același timp un patrimoniu specific local, dar și o dimensiune cognitivă de cunoaștere spirituală a satului, o cale de a privi satul ca unitate culturală, promovarea lui este primul pas spre dezvoltare, dimpreună cu celelalte valori ale acestuia: obiceiuri, meșteșuguri, artă populară, artă culinară, agricultură ecologică, peisajul și ospitalitatea ruralilor. Toate acestea, ca și folclorul, reprezintă satul însuși ca patrimoniu, cu cele două tipuri ale acestuia: patrimoniu material și patrimoniu imaterial. În final, avem încrederea că acest proiect va reprezenta un pol local de anvergură pentru dezvoltarea turismului durabil din localitatea Marin.
prof. Flaviu Neaga

Alte articole

2 Thoughts to “Zile cu Gust în localitatea Marin”

  1. Anonim

    Felicitări, Flaviule! Dar, atenție la construcția propozițiilor și, mai ales, a frazelor, care sunt greoaie și „amalgamate”. Apoi, ce zici de: „… iar diversitatea este care ține de locul…”; „… care o dată supus unui management strategic…”; „…distorsionări și deformări…”; „…datorită slăbiciunilor”…; „…preparatele străvechi”…”; „…o dimensiune cognitivă de cunoaștere”…; etc.etc.etc. Așadar, ATENȚIE LA NEATENȚIE!

    1. Flaviu

      Nu este primul unul dintre primele articole inchegate, publicate, doamnă. Notele de subsol au fost inserate și probabil prierdute pe parcurs! Vă salut, cele bune! Atenția nu este supusă neatenției mele. Flaviu N.

Leave a Comment