Despre bolile sufletului în pandemie

Daniel Săuca V-a schimbat pandemia confortul psihic? „În pandemie, numărul persoanelor care au resimțit depresia sau anxietatea a crescut cu aproape 50 la sută în România. Chiar dacă serviciile de sănătate mintală au suferit întreruperi, cererea pentru tratament şi consiliere psihiatrică a crescut în ultimul an cu 42 la sută” (stirileprotv.ro). Probabil ține și de domeniul evidenței: pandemia „apasă” și asupra psihicului, asupra sufletului, dacă, pe urmele filosofilor, considerăm omul format din corp și suflet, iar sufletul, în această cheie, are și rolul de „minte”, rațiune. Oricum, e iarăși de…

Mai mult...

Un an fără Daniel Hoblea

Daniel Săuca În urmă cu un an, pe 24 martie 2020, scriitorul, eseistul, traducătorul Daniel Hoblea a părăsit această lume. Discret. În ton, probabil, cu starea de urgență… Recentul număr al revistei Caiete Silvane (194/martie 2021) este dedicat celui care a fost colegul și prietenul nostru Daniel Hoblea. Vă invit și pe această cale să citiți în publicația noastră texte inedite ale poetului și eseistului comemorat, precum și cronici la cărțile postume „Po(h)eme de bucurie” și „Zigzaguri” (ambele apărute la Editura „Caiete Silvane”). Din „Zigzaguri” vă ofer aici un fragment:…

Mai mult...

Despre caracter

Alexandru Tamba De multe ori auzim spunându-se despre unele persoane că au caracter sau că nu au caracter, în funcție de experiențele pe care le avem fiecare dintre noi cu respectivele persoane. Ce înseamnă să ai caracter? Unii spun că insemnă să fii un om corect, cinstit, serios, să-ți respecți cuvîntul dat, să-ți asumi eventualele greșeli, pentru că, nu-i așa?, nu există om fără greșeală, oamenii să se poată baza pe tine în orice împrejurare etc. Am auzit de multe ori spunându-se despre unele persoane că nu prea au ele…

Mai mult...

Mai folosești cuiva?

„Ești bătrân. Cui mai folosești? Încurci, enervezi, te transformi în povară. Nu mai judeci limpede, te miști încet, vorbești mult și aproape toate cuvintele stâlcite pe car ele scoți sunt văicăreli!” „Ești prea tânăr, cine te crezi? Păi tu știi ce făceam eu la vârsta ta? Ce școală ai, să ai cutezanța de a spera că vei fi numit primar, director, șef? Nu te uiți la tine? Câte trepte ai urcat, două? Mai ai două sute!” Iar frazele ar putea continua la nesfârșit, adaptate la milioane de cazuri, toate trăite zi și noapte de mulți dintre noi. Răspunsul la întrebarea pusă în sinea ta sau de alții – “Mai folosești cuiva?” trebuie să aibă mereu, atât cât respire, un singur răspuns: DA.

Mai mult...

Cuiele

“Mi s-au desfrunzit cărările toate; Nu găsesc drumul să merg mai departe; E-atâta frică-n lume cu veștile de-rândul; C-a amuțit si lacrima și gândul…”. Scriu aceste rânduri pornind de la versurile scrise de poeta și prozatoarea Silvia Bodea Sălăjan, versuri pe cât de sensibile, pe atât de dureroase, apăsate de un adevăr trist ce se ițește, parcă, în tot mai multe colțuri ale vieților noastre.

Mai mult...

Mai există un rol educativ al presei?

Daniel Săuca Mi-e dor de emisiunea „Rotisorul politic”. Ce vremuri, dom`le! Parcă aș relua emisiunea. Poate că și politicienilor sălăjeni le este dor de „Rotisor”. Așa că, aștept propuneri serioase! Dar, nu despre asta vroiam, de fapt, să vorbesc azi. M-a intrigat un interviu cu Teo Trandafir din „Adevărul” (15 martie 2021). Întrebare: „Are televiziunea, în opinia dumneavoastră, un rol educativ?” Răspuns Teo Trandafir: „Televiziunea nu a avut niciodată rol educativ. Este un business, nu-și propune să te educe, și am spus asta de nenumărate ori. (…) Televiziunea nu este…

Mai mult...

Efectul Miorița online

Românilor, dar nu numai, le place să savureze dulcea și incitanta teorie a conspirației, alimentată după anii ‘90 și de unii politicieni, îndeosebi de cei din est. Ba că americanii nu au fost pe Lună, ba că Elvis și Osama Bin Laden trăiesc, sau chiar că Pământul e plat. Mai nou e cu vaccinul și covidul: că ne pune cip cu vaccinul, că pandemia e o făcătură, că se vrea înjumătățirea populației. Toată lumea e biochimist, medic sau cercetător! De fapt, nu e nimic nou sub soare, metoda se folosește…

Mai mult...

Uitarea în pandemie

Am văzut, în episodul trecut, că pandemia a afectat și răbdarea. Parcă e „altfel”. La fel și uitarea. Destui semeni de-ai noștri au ajuns în situația mankurților, personajele cărora li se șterge memoria pentru a fi robi „perfecți”. Nu puțini nu își mai aduc aminte de lucruri pe care le știau nu cu mult timp în urmă. Uităm, vrem să uităm mai ales pandemia, stările de urgență, de alertă… Vrem să uităm… „Un an în care am pierdut libertatea de mişcare; un an, în care am renunţat de bună voie…

Mai mult...

Unde-s muncitorii?

(…) Trotuarele arată mai rău decât erau înainte de a fi reabilitate: urâte, prăfuite, cu denivelări, iar în multe locuri se termină dalele și începe nisipul. La fel și în Dumbrava, Porolissum, Păcii. Pe strada Corneliu Coposu, zici că ești într-o fundătură de sat. Săpat totul pe margine, niciun muncitor la lucru, deși timpul e bun încă de după Revelion.

Mai mult...

Mai avem răbdare?

S-a citat enorm, cu și fără rost, mai ales dintr-un mimetism de natură educațională, zicerea „Timpul nu mai avea răbdare”. „Spectaculoasă”, probabil, din perspectivă literară, aserțiunea, dacă o fi aserțiune, e ciudată. Ciudată tocmai prin atribuirea de calități umane unui lucru non-uman. Și ce lucru: timpul! Personificare? Antropomorfism? Pandemia, nu pentru puțini, a adus în cugetare, introspecție, atenție, ce-o fi, problema răbdării. Nu mai avem răbdare: nu mai suportăm pandemia; dorim să ne întoarcem la starea de dinainte de pandemie (celebra „reziliență”); vrem, pur și simplu, să scăpăm de izolări,…

Mai mult...

Sănătatea, valoarea supremă

Bolnavii din România se tem să meargă la spital! Și-au pierdut încrederea în sistemul medical. Unora le este teamă pentru că au trecut prin experiențe groaznice sau neplăcute, iar altora le este teamă de ceea ce aud și văd. În spitalele de stat din România, mergi viu și ieși mort, uneori scrum, sau în cel mai fericit caz mergi cu o boală și vii cu alte trei. Cert este că toate aceste goluri nu vor mai putea readuce, prea curând, încrederea în rândul bolnavilor care au nevoie de ajutor, de…

Mai mult...