Liberali vs. Liberalism

Daniel Mureşan

Zarvă mare la liberali. Își aleg președintele în purul stil românesc: îmbrânceli, acuze, înjurături, ba p-a mătii. Pe de o parte, Florin Cîțu e înconjurat de PDL-iși, mai toți foști susținători ai Elenei Udrea. De cealaltă parte, Ludovic Orban, un liberal vechi, plin de cicatrici politice, cu un discurs tern, într-o Românie ternă. Numai că griul acesta românesc vrea mereu un altfel de circ.
Doctrinar, același lebertarianism ce înlocuiește liberalismul. Adică să fim liberi să facem ce vrem, necontând consecințele. Și uite așa s-au născut struțo-cămilele de USL sau absorția PD. Să recapitulăm succint “tradiția” istorică postdecembristă. În ianuarie 1990, în casa lui Dan Amadeo Lăzărescu se puneau bazele partidului, ce se declara continuatorul celui întemeiat la 1875. Alături de Lăzărescu mai erau Radu Câmpeanu și Sorin Botez, dar și tinerelul pe atunci Călin Popescu Tăriceanu, fiul adoptiv al lui Dan Amedeo Lăzărescu. Prima scindare din lungul șir al deraierilor doctrinare are loc în luna mai 1990, Tăriceanu, Dinu Patriciu și Horia Rusu formând “aripa tânără”. La alegerile din 1992, Radu Câmpeanu scoate partidul din Convenția Democrată și îl propune pe Regele Mihai candidat la președinție. O mișcare de amator ce îi costă scump pe liberali. Însă gruparea lui Nicolae Cerveni rămăsese în Convenție și trece la atac. Convoacă un congres extraordinar ce aduce toți liberalii împreună, de această dată sub conducerea lui Mircea Ionescu Quintus. O nouă retragere din Convenție are loc în anul 2000, sub bagheta lui Valeriu Stoica. Urmează Alianța DA, cu Partidul Democrat, avându-l pe Traian Băsescu candidat, ulterior câștigător, la președinție. Din nou sciziuni, din nou “platforme” liberale, se perindă președinți demiși sau demisionați: Stoica, Stolojan, Tăriceanu, Antonescu. Vine și alianța de pomină cu social-democrații. Nimic nu mai semăna cu liberalismul anilor 90. Și altele, și altele…
Anul de grație 2021 e la fel ca liberalismul ultimilor ani. După ultimele declarații și mișcări de trupe, Cîțu cred că are prima șansă, bineînțeles cu binecuvântarea de la Cotroceni și de la Bruxelles. După congres, nu va fi nimic nou sub soare. Partidul Național Liberal va rămâne în politica românească cu numele, iar liberalismul românesc va deveni istorie.

Alte articole

Leave a Comment