De peste un mileniu în Sălaj şi de aproape un secol în România (I)

      Aceasta este varianta redactată a prelegerii pe tema „De peste un mileniu în Sălaj – Ţara Silvaniei, şi de aproape un secol în România”, prelegere prezentată în data de 21 septembrie cu ocazia „Zilelor maghiarilor din Sălaj” din acest an.

Am pornit de la faptul că toată lumea are anumite cunoştinţe de istorie, pe care le dobândeşte la şcoală, apoi din lecturi, din filme, de la televizor şi din povestirile înaintaşilor. Istoria are rolul de a forma caractere, de a educa pe viitorii cetăţeni, deci din această cauză istoria predată elevilor de regulă este „înfrumuseţată”. Dar problema este că dacă nu vorbim, dacă nu se spune nimic despre părţile neplăcute ale istoriei, despre eşecuri din care putem învăţa, din greşelile noastre, atunci riscăm să avem doar cunoştinţe unilaterale sau romanţate precum în filmele sau romanele cu caracter istoric.

Din acest motiv este salutară conţinutul noii programe şcolare de istorie pentru gimnaziu, din care citez unele elemente: „Utilizarea dialogului intercultural” (clasa a VI-a), ori „analiza unor evenimente istorice prin utilizarea surselor care oferă perspective multiple”; „realizarea unor dezbateri pe probleme sensibile şi controversate” (în clasa a VII-a); „organizarea unor dezbateri asupra unor situaţii sensibile care implică stereotipuri şi prejudecăţi folosind surse diverse”  (în clasa a VIII-a).

Pornind de la cele de mai sus şi de la faptul că, concetăţenii noştri majoritari, necunoscătorii limbii maghiare, nu prea au de unde să dobândească cunoştinţe despre maghiarii de lângă ei, din Sălaj, din România, ci doar prin „filtrul” unor manuale imperfecte, sau a presei şi mai rar din surse de primă mână (nu ca şi calitate, ci ca origine!)

Putem să profităm de faptul că în Anul Centenarului se cuvine să vorbim mai mult şi mai direct despre istoria comună româno-maghiară. Fără să facem parte direct din programul „oficial”, poate beneficiem de o mai mare atenţie, deoarece cred că interesul pentru istorie acum este ceva mai mare. Să nu uităm că avem o convieţuire de cel puţin de un mileniu, iar noi sperăm ca ea să continue şi peste veacuri. Încă un lucru remarcat de capete luminate încă în secolul al XIX-lea: românii şi maghiarii, maghiarii şi românii, cele două naţii şi cele două state trăiesc înconjurate de „o mare slavă” (de state şi naţiuni slave).

În pregătirea prelegerii şi a prezentului serial de articole am utilizat diverse surse şi resurse istorice: presa vremii, publicaţii monografice, publicaţii şi baze de date online, româneşti, maghiare şi străine.

Care este motivaţia elaborării prelegerii şi a serialului: de a comunica spre concitadinii/concetăţenii noştri – câţi şi cine am fost şi suntem, maghiarii din această parte de ţară. Cum vedem istoria, care ne leagă şi de evenimentele de acum aproape 100 de ani şi ce a urmat, de când această zonă face parte din România (după Unirea din 1918).

Titlul „De un mileniu în Sălaj şi de aproape un secol în România” poate fi explicat mai bine dacă facem două capitole:

  1. De peste un mileniu în Sălaj (Ţara Silvaniei): după afirmaţiile lui Anonymus, neamul lui Tuhutum (tribul condus de el, un trib maghiar) apare în zona numită mai târziu şi în prezent Sălaj, undeva în jurul anului 900. Eventual ceva mai târziu, deci oricum mileniul iese la numărătoare, dar chiar şi unsprezece secole…
  2. De aproape un secol în România: ne aflăm în luna septembrie 2018, mai lipseşte puţin timp (doar câteva luni) ca să fie exact o suta de ani ca să se împlinească exact 100 de ani de la evenimentul major al anului 1918 pentru Transilvania şi pentru Sălaj.

Ca şi structură, prezentarea se compune din următoarele părţi sau capitole:

  1. Evoluţia organizării administrative a zonei numită acum şi în trecut Sălaj (Szilágyság în limba maghiară).
  2. Evoluţia etno-demografică şi confesională a populaţiei Sălajului, Zalăului şi a oraşelor din judeţ.

III. Personalități de seamă: aici ne referim la personalităţi maghiare din Sălaj.

  1. Impactul schimbării statutului maghiarilor după 1918 (nu doar din Sălaj, ci şi din Transilvania, devenită parte a României).
  2. Realizări remarcabile, motive de satisfacţie pentru noi, maghiarii, în perioada de după 1918.
  3. Concluzii

(Tot această structură va avea şi serialul, dar în ceva mai multe episoade decât şase.)

 

***

 

  1. Evoluţia zonei numite Sălaj (Silvania în latină şi română, Szilágyság în maghiară)

 Unele aşezări, denumiri de locuri, ape şi munţi din zonă sunt pomenite în documente medievale începând din secolul al XIII-lea. Aici nu ne referim doar la Anonymus (Ziloc, Zyloc, Mezes, Almaş, Crasna etc.), ci şi la alte surse precum Regestrul de la Oradea, documente, diplome medievale etc.

Din punct de vedere “oficial”, ca o unitate administrativă având numele de Sălaj/Szilágy apare doar în a doua jumătate a secolul al XIX-lea. Cu toate că au fost presupoziţii, că vreodată în Evul Mediu ar fi existat un comitat (judeţ) al Sălajului, însă anterior anului 1876: Szilágyság-Sălaj desemna doar o zonă geografică şi etnografică. Teritoriul zonei este variabil: între Văile Someşului-Sălajului şi Barcăului, având în centru Valea Zalăului şi până la cursul mijlociu al Crasnei. Sălajul a fost apărat şi delimitat dinspre Transilvania de către Munţii Meseş, peste care Poarta Meseşană a fost principala trecătoare timp de aproape un mileniu.

Comitatul Sălajului, (Szilágy vármegye) apoi judeţul Sălaj

 Iniţial (din Evul Mediu, că nu mergem înapoi în vremea dacilor şi romanilor, ci doar până după cucerirea zonei de Regatul Ungariei), teritoriul Sălajului mai sus descris a fost organizat în două comitate: Solnocul de Mijloc (Középszolnok) cu centrul la Zalău şi Crasna (Kraszna), cu centrul în cetatea Valcăului, apoi la Şimleu Silvaniei. Cele două comitate unificate în 1876 vor forma comitatul Sălajului, numit judeţul Sălaj din 1919, şi care va exista în această formă până la reorganizarea administrativă din 1925 (la unificarea din 1876 s-au mai adăugat mici părţi componente din zonele limitrofe, Chioar etc.)

Judeţul Sălajul interbelic (cel din 1925) a avut o mai mare întindere, la vechiul teritoriu au fost anexate două plase: Carei şi  Valea lui Mihai. Astfel, partea vestică a judeţului se întindea până la graniţa româno-maghiară.

După venirea comuniştilor la putere, în 1951 a avut loc o reorganizare administrativă a României, devenită Republica Populară Română din 1947. Deci în 1951, după modelul sovietic, au fost înfiinţate regiuni mai mari, alcătuite din raioane. În cele nici două decenii de existenţă a regiunilor, au avut loc câteva modificări – reorganizări de semnificaţie mai mică pentru Sălaj. În această perioadă teritoriul Sălajului istoric a fost împărţit între trei regiuni:

  1. Zalăul, Jiboul şi cu împrejurimile lor aparţineau de Regiunea Cluj.
  2. Zona Cehu Silvaniei era în Regiunea Maramureş.
  3. Şimleul cu împrejurimile aparţineaude Regiunea Crişana (cum s-a numit în ultima perioadă regiunea cu capitala la Oradea)

În decembrie 1967, Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român a elaborat o hotărâre „pentru îmbunătăţirea organizării administrativ teritoriale a ţării”, iar la 14 ianuarie 1968 o comisie de partid şi de stat a elaborat un proiect privind organizarea judeţelor şi municipiilor. În această primă variantă de propunere cu 35 de judeţe, nu a fost prevăzută reînfiinţarea judeţului Sălaj.

La o lună după publicarea primei variante, în urma unor modificări a fost legiferată înfiinţarea judeţelor şi municipiilor. Atunci s-a format judeţul Sălaj în forma sa actuală. (unele surse spun că meritul pentru înfiinţarea în 1968 a judeţului Sălaj l-a avut văduva lui Octavian Goga, doamna Veturia Goga, care trăia la Ciucea).

Ca reşedinţă a judeţului a fost desemnat oraşul Zalău, deşi pentru titlu au mai candidat Şimleu Silvaniei şi Jibou (Zalăul avea ceva mai mult de 15.000 de locuitorii, iar Şimleul puțin peste 12.000)

 

(Va urma)

 

László László

Alte articole

Leave a Comment