Zvonoteca

# N-a trecut nici o săptămână (după luni de așteptare) de la așterenerea ultimului covor asfaltic pe strada Gheorghe Doja, mare drum European mare, vorba aceea, din municipiu și buldozerul a lovit din nou! Toate bune și frumos asfaltate, doar că, așa cum toate-s din Zalău, duminică, un (alt) pocinog de proporții produs de această dată la rețeaua de apă din zona Bisericii Sfântul Ștefan, a făcut ca asfaltul să capete – ce altceva? – decât un nou crater. S-a peticit și țeava cea putredă, s-a acoperit găuroiul cu pietre și drum bun! Nu interesează pe nimeni, nu doare pe nimeni. Doar pe zălăuanii plătitori de taxe și impozite nesfârșite care asistă mereu la câte o nefăcută, mă rog, atunci când se lucrează. Că în rest, toată lumea doarme.

# Nu zice nimeni că șoferul de autobuz e obligat să-ți deschidă ușa, tu fiind în mare grabă, după ce busul a plecat din stație. Unde-i lege, nu-i tocmeală, cel puțin pentru cetățean. Șoferii nu au voie să deschidă ușile în afara spațiului din stații pentru că riscă să rămână fără pâine, și cu asta discuția pare că s-a încheiat. Cu toate acestea, când vezi că în stație fiind, după ce a închis ușile șoferul îți face parcă în ciudă și nu le mai redeschide, deși și ți le-a trântit în nas, asta parcă nu mai sună a respectarea regulamentului, cât mai degrabă a lipsă de respect față de cel care te ține în viață, ca societate, cumpărând bilete și abonamente. Fiți mai relaxați oameni buni, iar dacă o bătrână se mișcă ceva mai greu și nu a apucat să urce, mai apăsați o dată butonul ăla și deschideți ușa dacă nu ați apucat să plecați, că nu se face gaură în cer!

* A se considera pamflet.
Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare!
Zvonăraşul de serviciu

Alte articole

Leave a Comment