Zvonoteca

# Revenim obsesiv-compulsiv cu rugămintea adresată aleșilor municipali, de a schimba o Hotărâre luată de vechea administrație prin care trâmbițarea publicitară, pe străzile Zalăului, să fie scoasă de urgență din peisajul fonic zălăuan. Aceasta, cu atât mai mult cu cât această hotărâre luată pe repede – înainte, nu aduce nici măcar un leu în bugetul local. E gratis, fraților! Adică, dacă tot suferim leziuni la timpane sau orele de liniște ne sunt hăcuite de megafoanele care ne anunță promoțiile la ligheane, carpete și spray de muște ale unui comerciant, măcar să știm de ce suportăm aceste situații. Mulți zălăuani ne-au contactat la redacție și ne-au spus, enervați, că suntem singurul oraș din țară în care acest tip de publicitate ambulantă, cu mulți decibeli, perturbă liniștea cetățenilor și nimeni nu ia nicio măsură.

# Un magazin încă prezent în buricul Zalăului somează clienții, prin agenții de pază, să-și lase nu doar bagajul voluminos la intrare (pe o masă lungă aflată lângă ușa de acces în magazin), ci și gențile mai mici, rucsacuri, ghizdane etc. Ca la aeroport. Dacă, însă, unul dintre bagajele mici dispare sau ceva din el lipsește la întorcerea clientului, nu răspunde nimeni, firește. Același magazin nu depune însă niciun efort ca, la orele de vârf și de maxim stres, cum ar fi 7.30 până la 8 dimineața, să mai deschidă o casă de marcat din cele 10 disponibile. Codoiul e la el acasă atunci când, atât elevii cât și cei care încep o nouă zi de muncă, așteaptă și câte zece minute să-și achite iaurtul și chifla. Cum ar zice marii proprietari ai magazinului în cauză, “Je m’en fiche!”, un fel de… “ne doare în moțul de la bască!”.

Alte articole

Leave a Comment