# Elevii noştri, în special cei de liceu, se tot plâng pentru faptul că sunt duşi cu japca pe la tot felul de evenimente sau manifestări, mai mult sau mai puţin culturale, de către profesori, diriginţi sau directori de instituţii de învăţământ . Cei mari, atât în vârstă cât şi în funcţii, trebuie să înţeleagă un adevăr care iese mereu la suprafaţă şi dăinuie de când lumea: anume că, dragoste cu sila, nu se poate. Aşa că stimaţi organizatori şi dascăli, decât să umpleţi sălile cu elevi aduşi cu de-a sila, doar ca să încălziţi scaunele şi să auziţi aplauze oricum false, mai bine aţi rări aceste activităţi sau le-aţi face de aşa natură şi cu asemenea tematici încât interesul de a participa să vină chiar din partea lor, a celor mici. Altfel, nu facem decât să bifăm un nou „succes” în agendă, şi atât.
# Cea mai mare şi mai nouă biserică din Zalău, a cărei construcţie a început cu ani mulţi şi frumoşi în urmă, se confruntă cu cel puţin o problemă stranie, având în vedere că discutăm de o construcţie relativ tânără şi nu una din secolul trecut. Tencuiala de pe zidurile gătate de ceva vreme a început să cadă. Dar cade cu simţ de răspundere, nu glumă. Acum, cei care lucrează în continuare la edificiul religios nu ştiu, bieţii, ce să facă mai repede. Să repare ceea ce se strică înainte de finalizare sau să meargă mai departe cu construirea şi să renoveze la final totul, de la cap la coadă?
Preotul Ghiurco sa citeasca poezia „Manastirea Arges ” a lui VA